plămădeală definitie

15 definiții pentru plămădeală

PLĂMĂDEÁLĂ, plămădeli, s. f. Compoziție din făină, apă și drojdie, folosită la fermentarea aluatului; cantitate mică de aluat dospit folosit în loc de drojdie la prepararea pâinii; plămadă. – Plămădi + suf. -eală.
PLĂMĂDEÁLĂ, plămădeli, s. f. Amestec de făină, apă și drojdie, folosit la fermentarea aluatului; bucată de aluat dospit, folosit în loc de drojdie la prepararea pâinii; plămadă. – Plămădi + suf. -eală.
PLĂMADEÁLĂ, plămădeli, s. f. Amestec de făină, apă și drojdie, folosit la prepararea aluatului; cocă. ♦ Bucată de aluat dospit purtătoare a fermenților care fac să crească aluatul. Mirile trimite... o turtiță de plămădeală la mireasă, jar de la mireasă o femeie duce o turtiță de plămădeală la casa mirelui. SEVASTOS, N. 76.
plămădeálă s. f., g.-d. art. plămădélii; pl. plămădéli
plămădeálă s. f., g.-d. art. plămădélii; pl. plămădéli
PLĂMĂDEÁLĂ s. 1. v. aluat. 2. drojdie, maia, plămadă. (~ pentru aluatul de cozonac.)
PLĂMĂDEÁLĂ s. v. macerare, macerație.
PLĂMĂDEÁLĂ ~éli f. 1) Pastă densă obținută dintr-un amestec de făină, drojdie și apă, folosită drept ferment la pregătirea aluatului. 2) Bucățică de astfel de pastă, care, după ce s-a uscat, este folosită ca drojdie; aluat. /a plămădi + suf. ~eală
plămădeálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a plămădi. Țaĭcă amestecată cu făină și cu apă și care se pune apoĭ în aluat ca să dospească.
PLĂMĂDEA s. 1. aluat, dospeală, maia, plămadă, (înv.) covăseală. (~ pentru creșterea pîinii.) 2. drojdie, maia, plămadă. (~ pentru aluatul de cozonac.)
plămădea s. v. MACERARE. MACERAȚIE.
ANTONIE PLĂMĂDEALĂ (1926-2005, n. Stolniceni, Basarabia), teolog român. Mitropolit al Ardealului (din 1982). Lucrări: „Biserica slujitoare în Sfînta Scriptură, Sfînta Tradiție și în teologia contemporană”, „Dascăli de cuget și simțire românească”, „Tradiție și libertate în spiritualitatea ortodoxă”).
PLĂMĂDEALĂ, Alexandru (1888-1940, n. Chișinău), sculptor și pictor român. Prof. la Școala de Arte Plastice din Chișinău (care azi îi poartă numele). Fondator (1939) al Pinacotecii municipale din Chișinău. Sculpturi figurative, de tradiție realistă („Bustul poetului Alexei Mateevici”, „Bustul poetului Al. Donici”, „Monumentul lui Ștefan cel Mare”).
PLĂMĂDEALĂ, Antonie (pe numele de botez Leonida) (1926-2005, n. Stolniceni, jud. Lăpușna, Basarabia), mitropolit și om de cultură român. M. de onoare al Acad. (1992), prof. și rector (1971-1974) al Institutului Teologic din București. Arhiepiscop al Sibiului și mitropolit al Ardealului (din 1982). Intensă activitate de refacere a lăcașurilor de cult; a întemeiat muzeul „Eminescu” din Sibiu. Lucrări privind istoria culturii și a Bisericii Ortodoxe Române („Biserica Ortodoxă Română în trecut și astăzi”, „Spiritualitate și istorie la întorsura Carpaților”, „Contribuții istorice privind perioada 1918-1939. Elie Miron Cristea. Documente, însemnări și corespondențe”, „Tâlcuri noi la texte vechi”). Romane („Trei ceasuri în iad”). Condamnat (1949) pentru activitate anticomunistă, a fost arestat și închis la Jilava (1954-1956) și scos din rândurile clerului până în 1968.
PLĂMĂDEALĂ (Ard), < subst.

plămădeală dex

Intrare: plămădeală
plămădeală substantiv feminin
Intrare: Plămădeală
Plămădeală