plămânărică definitie

15 definiții pentru plămânărică

PLĂMÂNĂRÍCĂ, -EÁ, plămânărele, s. f. Plantă erbacee cu rizom orizontal și cu flori roșii, violete sau, rar, albe; plămânăriță, cuscrișor (Pulmonaria officinalis). [Var.: plumânărícă s. f.] – Plămân + suf. -ărică. – Plămânărică, cu schimbare de suf.
PLUMÂNĂRÍCĂ s. f. v. plămânărică.
PLĂMÂNĂRÍCĂ, plămânărele, s. f. Plantă erbacee cu rizom orizontal și cu flori roșii, violete sau, rar, albe; plămânăriță, cuscrișor (Pulmonaria officinalis). [Var.: plumânărícă s. f.] – Plămân + suf. -ărică.
PLUMÂNĂRÍCĂ s. f. v. plămânărică.
PLAMÎNĂRÍCĂ s. f. v. plămînărică.
PLĂMÎNĂRÍCĂ s. f. Plantă erbacee cu rizom orizontal, acoperită cu peri aspri, avînd florile roșii, violete, rar albe; crește prin păduri și locuri umbroase (Pulmonaria officinalis). – Variantă: plămînăríță s. f.
PLUMÎNĂRÍCĂ, plumînărele, s. f. Plantă erbacee acoperită cu peri și avînd frunzele pătate cu alb, iar florile roșii-violete sau albe; se întrebuințează ca plantă medicinală (Pulmonaria officinalis).
plămânărícă/plămânăreá (plantă) s. f., g.-d. art. plămânărélei; pl. plămânăréle, art. plămânărélele
plămânărícă/plămânăreá s. f., g.-d. art. plămânărélei; pl. plămânăréle
PLĂMÂNĂREÁ s. v. mierea-ursului, plămînare.
PLĂMÂNĂRÍCĂ s. v. cuscrișor, mierea-ursului, plămânare.
plumieră f. Tr. Bot. nufăr. [Și plumânărea, după lat. PULMONARIA].
plămînărea s. v. MIEREA-URSULUI. PLĂMÎNARE.
plămînări s. v. CUSCRIȘOR. MIEREA-URSULUI. PLĂMÎNARE.
PLUMÂNĂREÁ / PLUMÂNĂRÍCĂ s. f. prin analogie cu plămânărícă / plămânăreá. [Dicționar ortografic]

plămânărică dex

Intrare: plămânărea
plămânărea substantiv feminin
plămânărică substantiv feminin
Intrare: plămânărică
plămânărică
plumânărea
plumânărică