plăcintar definitie

8 definiții pentru plăcintar

PLĂCINTÁR, plăcintari, s. m. Persoană care face sau vinde plăcinte. – Plăcintă + suf. -ar.
PLĂCINTÁR, plăcintari, s. m. Persoană care face sau vinde plăcinte. – Plăcintă + suf. -ar.
PLĂCINTÁR, plăcintari, s. m. Persoană care face sau vinde plăcinte. Cu ce nerăbdare așteptam să-și puie plăcintarul jos tablaua din cap și cît de iute i-o deșertam! NEGRUZZI, S. I 285.
plăcintár s. m., pl. plăcintári
plăcintár s. m., pl. plăcintári
PLĂCINTÁR ~i m. 1) Lucrător specializat în prepararea plăcintelor. 2) Vânzător de plăcinte. /plăcintă + suf. ~ar
plăcintar m. cel ce face și vinde plăcinte.
plăcintár m. (d. plăcintă saŭ lat. placentarius). Acela care face plăcinte pentru popor.

plăcintar dex

Intrare: plăcintar
plăcintar substantiv masculin