plăcintărie definitie

12 definiții pentru plăcintărie

PLĂCINTĂRÍE2, plăcintării, s. f. Plăcinte de tot felul. – Plăcintă + suf. -ărie.
PLĂCINTĂRÍE1, plăcintării, s. f. Prăvălia plăcintarului, local în care se vând și se consumă plăcinte; patiserie. – Plăcintar + suf. -ie.
PLĂCINTĂRÍE1, plăcintării, s. f. Prăvălia plăcintarului, local în care se vând și se consumă plăcinte; patiserie. – Plăcintar + suf. -ie.
PLĂCINTĂRÍE2, plăcintării, s. f. Plăcinte de tot felul. – Plăcintă + suf. -ărie.
PLĂCINTĂRÍE, plăcintării, s. f. 1. Prăvălia plăci tarului; patiserie, cofetărie. Te-ai mai zgîit o dată în plăcintăria cu tăvi rumene și cu mușterii mulți, dar pofta de-a te înfrupta din plăcintă ți se dusese. PAS, Z. I 15. 2. (Cu sens colectiv) Plăcinte de tot felul. Halal, zău, de cine știe Să facă plăcintărie, S-o dospească, plămădească, în cuptor s-o rumenească. ALECSANDRI, T. 142.
plăcintăríe s. f., art. plăcintăriá, g.-d. art. plăcintăríei; (magazine) pl. plăcintăríi, art. plăcintăríile
plăcintăríe (magazin, preparate) s. f., art. plăcintăría, g.-d. art. plăcintăríei; (magazine) pl. plăcintăríi, art. plăcintăríile
PLĂCINTĂRÍE s. patiserie. (Produse de ~.)
PLĂCINTĂRÍE ~i f. Întreprindere comercială unde se prepară, se vând (și se consumă) mai ales plăcinte. /plăcintă + suf. ~ărie
plăcintăríe f. Meseria, negoțu saŭ prăvălia plăcintaruluĭ.
PLĂCINTĂRIE s. patiserie. (Produse de ~.)
berăríe-plăcintăríe s. f. 1969 Berărie în care se consumă și plăcintă v. intimizare (din berărie + plăcintărie)

plăcintărie dex

Intrare: plăcintărie
plăcintărie substantiv feminin