plânsoare definitie

12 definiții pentru plânsoare

PLÂNSOÁRE, plânsori, s. f. 1. (Rar) Plâns1. 2. (Înv. și reg.) Cerere, jalbă. 3. Nume dat în popor unor boli (de copii) care provoacă insomnii și plânset necontenit. – Plâns1 + suf. -oare.
PLÂNSOÁRE, plânsori, s. f. 1. Plâns1. 2. (Înv. și reg.) Cerere, jalbă. 3. Nume dat în popor unor boli (de copii) care provoacă insomnii și plânset necontenit. – Plâns1 + suf. -oare.
PLÎNSOÁRE, plîitsori, s. f. (Învechit și popular) 1. Plîns. Plînsori sfâșietoare împinse de blestem Se urmăresc prin boite. EMINESCU, O. I 94. Așa-mi vine uneori, Să mă sui la munți cu flori, Să mă jeluiesc la nori, Să-mi mai treacă de plînsori. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 201. ♦ (Concretizat) Lacrimi. Iar cu- mîna dreaptă apucînd de colț Mîneca ei stingă, își ștergea plînsoarea. COȘBUC, P. I 250. Din ochi îi picura izvor de plînsoare, și la tot ceasul... glasul lui duios răsuna prin codri. ODOBESCU, S. III 207. Se aude mare jale, Că mi-l plâng surorile Cu toate plîn- sorile De-neacă inimile. TEODORESCU, P. P. 206. 2. (Neobișnuit) Cerere, jalbă. V. plîngere. Rareori supușii țării înălțat-au ruga lor Fără să-mi aplec urechea glasului, plînsorilor. EFTIMIU, Î. 10. 3. (Mai ales la pl.) Nume dat în popor unor boli (de copii) care provoacă mai ales insomnii și plînset necontenit. Alți șase prunci, pe care i-a dăruit lumii fata lui Manole, unii s-au prăpădit de pojar, alții de bube, alții de plînsori, alții de fiertură de căciulii de mac. SADOVEANU, M. C. 8. Băbătia lui, de la o vreme încoace, nu știu ce avea că începuse a scîrții; ba c-o doare ceea... ba că-i e făcut de plînsori și tot îmbla din babă în babă. CREANGĂ, P. 111.
plânsoáre (rar) s. f., g.-d. art. plânsórii; pl. plânsóri
plânsoáre s. f., g.-d. art. plânsórii; pl. plânsóri
PLÂNSOÁRE s. 1. v. plânset. 2. v. plâns.
PLÂNSOÁRE s. v. plângere, reclamație.
PLÂNSOÁRE ~óri f. pop. Boală de copii manifestată prin plâns necontenit și insomnie. /plâns + suf. ~oare
plânsoare f. 1. expresiunea durerii; 2. mod de plângere; 3. reclamațiune: plânsorile noastre rămaseră deșerte; 4. pl. Mold. boală de prunci (numită și samcă).
plînsoáre f., pl. orĭ. Plîns îndelungat: i s’aŭ scurs ochiĭ de atîta plînsoare, de atîtea plînsorĭ. Plîngere, reclamațiune: le-am ascultat plînsorile.
PLÎNSOARE s. 1. lăcrimare, plîngere, plîns, plînset, (înv. și reg.) plînsătură. (~ cuiva.) 2. lacrimi (pl.), plîngere, plîns, plînset. (Oprește-ți ~!)
plînsoare s. v. PLÎNGERE. RECLAMAȚIE.

plânsoare dex

Intrare: plânsoare
plânsoare substantiv feminin