plânset definitie

10 definiții pentru plânset

PLẤNSET, plânsete, s. n. Plâns1; lamentație, văicăreală; (concr.) lacrimi. – Plâns1 + suf. -et.
PLẤNSET, plânsete, s. n. Plâns1; lamentație, văicăreală; (concr.) lacrimi. – Plâns1 + suf. -et.
plấnset s. n., pl. plấnsete
plânset s. n., pl. plânsete
PLÂNSET s. 1. lăcrimare, plângere, plâns, plânsoare, (înv. și reg.) plânsătură. (~ cuiva îndurerat.) 2. plâns. 3. v. văitat.
Plânset ≠ râset
PLÂNSET ~e n. v. PLÂNS I. /plâns + suf. ~et
plânset n. vărsare de lacrimi.
plî́nset n., pl. e (d. plînsete, pl. d. plîns, saŭ d. plîns cu suf. et din vaĭet, țipet). Plîns (maĭ mult ca rezultat): Destul cu atîta plînset! Îs sătul de plînsete.
PLÎNSET s. 1. lăcrimare, plîngere, plîns, plînsoare, (înv. și reg.) plînsătură. (~ cuiva.) 2. plîns, (fam. și peior.) bîzîială, bîzîit, bîzîitură. (Un ~ de copil.) 3. lacrimi (pl.), plîngere, plîns, plînsoare. (Oprește-ți ~!)

plânset dex

Intrare: plânset
plânset substantiv neutru