PIVNICÉR, pivniceri, s. m. 1. Persoană care supraveghează o pivniță de vinuri; chelar. 2. (În Evul Mediu, în Țara Românească și în Moldova) Titlu dat boierului care avea în grijă viile și pivnițele domnești; persoană care purta acest titlu. – Pivniță + suf. -ar.

PIVNICÉR, pivniceri, s. m. 1. Persoană care are sub supravegherea sa o pivniță de vinuri; chelar. 2. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Titlu dat boierului care avea în grijă viile și pivnițele domnești; persoană care purta acest titlu. – Pivniță + suf. -ar.

PIVNICÉR, pivniceri, s. m. Persoană specializată în îngrijirea vinurilor și care are sub supravegherea sa o pivniță de vinuri; chelar; (în orînduirea feudală a țărilor romînești) dregător care avea în grijă viile și pivnițele domnești. Pivnicerul conacului... a cunoscut pe degetul mijlociu al dreptei conașului Radu Răescu o bătătură obișnuită numai la jălbarii de prin tîrguri. GALAN, Z. R. 177. La pivnicer poruncea Nouă buți de vin scotea. TEODORESCU, P. P. 657.

pivnicér s. m., pl. pivnicéri

pivnicér s. m., pl. pivnicéri

PIVNICÉR s. chelar.

PIVNICÉR ~i m. 1) (în Moldova și în Muntenia medievală) Dregător care avea în grija sa pivnițele (și viile) domnitorului. 2) rar Persoană care răspunde de o pivniță cu vinuri (de obicei în timpul petrecerilor). /pivniță + suf. ~er

pivnicer m. chelar: Mihnea porunci pivnicerilor să iasă OD.

pivnicér m. (d. pivniță). Îngrijitoru pivnițeĭ, cheĭar, econom. – Și pimn-. V. becer și chelner.

PIVNICER s. chelar.