piuliță definitie

12 definiții pentru piuliță

PIULÍȚĂ, piulițe, s. f. 1. Piuă (2) mică. 2. Piesă de metal care are o gaură cu filet și care se poate înșuruba pe o tijă cu un filet corespunzător. [Pr.: pi-u-] – Piuă + suf. -uliță.
PIULÍȚĂ, piulițe, s. f. 1. Vas mic de metal, de lemn etc. întrebuințat în gospodărie, în laborator etc., în care se pisează cu pisălogul diverse substanțe; piuă (2) mică. 2. Piesă de metal care are o gaură cu filet și care se poate înșuruba pe o tijă cu un filet corespunzător. [Pr.: pi-u-] – Piuă + suf. -uliță.
PIULÍȚĂ, piulițe, s. f. 1. Vas de metal sau (mai rar) de piatră, întrebuințat în gospodărie, în laborator etc., în care se pisează, prin lovire cu pisălogul, diverse substanțe solide. V. piuă (2). Piulița de aramă Lucește ca un astru solitar. ARGHEZI, V. 41. 2. Piesă de metal, care are o gaură cu filet și care se poate înșuruba pe o tijă cu un filet corespunzător. ◊ Compus: piuliță-fluture = piuliță cu două aripioare care poate fi strînsă și desfăcută cu mîna.
piulíță (pi-u-) s. f., g.-d. art. piulíței; pl. piulíțe
piulíță s. f. (sil. pi-u-), g.-d. art. piulíței; pl. piulíțe
PIULÍȚĂ s. 1. (reg.) mojar, pisolniță, piușoară, piuță, (Mold.) chisău, (Mold. și Olt.) solniță. (~ pentru pisat condimentele.) 2. (TEHN.) mutelcă, (reg.) gâscă, (înv.) târșie. (~ pentru asamblări.)
PIULÍȚĂ s. v. broască.
PIULÍȚĂ ~e f. Piesă de metal, prevăzută cu o gaură filetată, care servește, împreună cu un șurub, la asamblarea unor piese; mutelcă. [Sil. pi-u-] /piuă + suf. ~uliță
piuliță f. piuă mică de pisat.
piulíță f., pl. e (d. piŭă). Piŭă de pisat (sare, zahăr). Mutelcă, șurub care cuprinde capătu altuĭ șurub. – În est píuliță. În Mold. sud cea de metal se numește havan, ĭar piuliță cea de lemn).
piuliță s. v. BROASCĂ.
PIULIȚĂ s. 1. (reg.) mojar, pisolniță, piușoară, piuță, (Mold.) chisău, (Mold. și Olt.) solniță. (~ pentru pisat condimentele.) 2. (TEHN.) mutelcă, (reg.) gîscă, (înv.) tîrșie. (~ pentru asamblări.)

piuliță dex

Intrare: piuliță
piuliță substantiv feminin
  • silabisire: pi-u-li-ță