piuitură definitie

9 definiții pentru piuitură

PIUITÚRĂ, piuituri, s. f. 1. Strigăt caracteristic scos de păsări sau mai ales de puii de pasăre; piuit (1). 2. Sunet subțire, ascuțit; piuit (2), piuială, țiuitură. [Pr.: pi-u-] – Piui + suf. -tură.
PIUITÚRĂ, piuituri, s. f. 1. Strigăt caracteristic scos de păsări sau mai ales de puii de pasăre; piuit (1). 2. Sunet subțire, ascuțit; piuit (2), piuială, țiuitură. [Pr.: pi-u-] – Piui + suf. -tură.
PIUITÚRĂ, piuituri, s. f. Strigăt caracteristic scos de puii de pasăre. ◊ Fig. Sunet subțire, ascuțit. Paharele ciocnite între ele răsună pripit a bani de argint trîntiți pe piatră ș-a piuitură limpede de cristal. DELAVRANCEA, S. 140.
piuitúră (pi-u-i-) s. f., g.-d. art. piuitúrii; pl. piuitúri
piuitúră s. f. (sil. pi-u-), g.-d. art. piuitúrii; pl. piuitúri
PIUITÚRĂ s. 1. v. piuit. 2. v. țiuitură.
piuitură f. efectul piuirii: 1. ciripit; 2. șuierat: piuitura gloanțelor.
piuitúră f., pl. ĭ. Rezultatu piuiriĭ: o piuitură de puĭ de găină.
PIUITU s. 1. piuire, piuit, (reg.) pieunat, piscuit. (~ de pui de găină.) 2. piuit, șuierat, șuierătură, țiuit, țiuitură, vîjîit, vîjîitură, (rar) piuială. (~ glonțului pe la urechea cuiva.)

piuitură dex

Intrare: piuitură
piuitură substantiv feminin
  • silabisire: pi-u-