piuitor definitie

10 definiții pentru piuitor

PIUITÓR, -OÁRE, piuitori, -oare, adj. (Despre păsări) Care piuie. ♦ (Despre cântecul păsărilor) Subțire, pițigăiat; scurt și ascuțit. ♦ P. ext. (Despre obiecte) Care scoate sunete ascuțite, cu rezonanțe metalice. [Pr.: pi-u-i-] – Piui + suf. -tor.
PIUITÓR, -OÁRE, piuitori, -oare, adj. (Despre păsări) Care piuie. ♦ (Despre cântecul păsărilor) Subțire, pițigăiat; scurt și ascuțit. ♦ P. ext. (Despre obiecte) Care scoate sunete ascuțite, cu rezonanțe metalice. [Pr.: pi-u-i-] – Piui + suf. -tor.
PIUITÓR, -OÁRE, piuitori, -oare, adj. (Despre cîntecul păsărilor) Scurt, des repetat și ascuțit. Păsări c-un viers nepomenit de subțire și de piuitor. DELAVRANCEA, S. 90.
piuitór (pi-u-i-) adj. m., pl. piuitóri; f. sg. și pl. piuitoáre
piuitór adj. m. (sil. pi-u-), pl. piuitóri; f. sg. și pl. piuitoáre
PIUITÓR adj. v. țiuitor.
PIUITÓR adj. v. ascuțit, pițigăiat, subțire.
piuitor a. pițigăit: glas piuitor.
PIUITOR adj. șuierător, țiuitor, vîjîitor. (Zgomot ~.)
piuitor adj. v. ASCUȚIT. PIȚIGĂIAT. SUBȚIRE.

piuitor dex

Intrare: piuitor
piuitor adjectiv
  • silabisire: pi-u-