PIUÁR, piuari, s. m. (Pop.) Persoană care posedă, conduce sau îngrijește o piuă (1); muncitor care lucrează la o piuă. [Pr.: pi-uar] – Piuă + suf. -ar.

PIUÁR, piuari, s. m. Persoană care posedă, conduce sau îngrijește o piuă (1); muncitor care lucrează la o piuă. [Pr.: pi-uar] – Piuă + suf. -ar.

PIUÁR, piuari, s. m. Muncitor care lucrează la o piuă sau conduce o piuă (1). – Pronunțat: -uar.

piuár (pop.) (pi-uar) s. m., pl. piuári

piuár s. m. (sil. -uar), pl. piuári

PIUÁR s. (pop.) morar, (reg.) dârstar, măiugar, (înv.) menghinegiu. (E ~ de profesie.)

piuar m. cel ce calcă cu piua.

piŭár și pivár m. (p. piŭă). Proprietar de piŭă (fabrică de postav gros), ștezar.

PIUAR s. (TEXT.) (pop.) morar, (reg.) dîrstar, măiugar, (înv.) menghinegiu. (E ~ de profesie.)

PIUAR subst. 1. Pioaru, Din (Puc). 2. Pioară fam.; Piorești s. 3. Chioar, P. (Sur XIV).