PITUÍTĂ, pituite, s. f. (Med.) Mucus. – Din lat. pituita, fr. pituite.

PITUÍTĂ, pituite, s. f. (Med.) Mucus. – Din lat. pituita, fr. pituite.

pituítă s. f., g.-d. art. pituítei; pl. pituíte

pituítă s. f. (sil. -tu-i-), pl. pituíte

PITUÍTĂ s. v. mucus.

PITUÍTĂ s.f. (Med.) Mucus, flegmă. [< fr. pituite, lat. pituita].

pituită f. umoare secretată de unele organe (bronhii, fose nazale).

*pituítă f. (lat. pituita). Una din umorile constituante ale vechiĭ medicine. Mucozitatea membraneĭ pituitare, mucĭ (maĭ ales la guturaĭ). Pin anal. Mucozitatea pe care o aruncă stomahu.