PITROCÍ vb. IV v. pritoci.

PRITOCÍ, pritocesc, vb. IV. Tranz. A turna vinul dintr-un butoi în altul, după fermentație, pentru a-l limpezi (prin separarea de drojdia care s-a lăsat la fund); p. gener. a turna un lichid dintr-un vas în altul. ♦ A scoate și a turna la loc, de mai multe ori la rând, zeama dintr-un vas cu murături, cu varză acră, pentru a dizolva sarea depusă la fund. ♦ Fig. A muta dintr-un loc în altul. – Din bg. pretoča, sb. pretočiti.

PITROCÍ vb. IV v. pritoci.

PRITOCÍ, pritocesc, vb. IV. Tranz. A turna vinul dintr-un butoi în altul, după fermentație, pentru a-l limpezi (prin separarea de drojdia care s-a așezat la fund); p. gener. a turna un lichid dintr-un vas în altul. ♦ A scoate și a turna la loc, de mai multe ori la rând, zeama dintr-un vas cu murături, cu varză acră, pentru a dizolva sarea depusă la fund. ♦ Fig. A muta dintr-un loc în altul. – Din bg. pretoča, scr. pretočiti.

PITROCÍ vb. IV v. pritoci.

PRITOCÍ, pritocesc, vb. IV. Tranz. A turna vinul dintr-un butoi într-altul, pentru a-l limpezi după ce drojdia s-a așezat la fund; p. ext. a turna o băutură dintr-un vas într-altul. El însuși... a cumpărat [vinul] chiar din vie, el l-a pritocit, șase ani de-a rîndul, el l-a tras acum în butelii: era curat ca aurul. SLAVICI, N. I 335. Voi, chelari de bufi, Vin să-mi pritociți, Vin din nouă buți Prin oale, prin cane. TEODORESCU, P. P. 58. ♦ Fig. A schimba dintr-un loc într-altul. Mie nu mi-ai luat taxa, îi aminti Filip, pritocind banii dintr-o mînă în alta. GALAN, I 49. ♦ A scoate de mai multe ori la rînd zeama dintr-un vas cu murături sau cu varză turnînd-o de fiecare dată la loc (cu scopul de a face să se amestece bine sarea dizolvată). Pepenii se pot mura și în beci și afară... La 10 zile îi pritocim. ȘEZ. VIII 10. – Variantă: pitrocí (C. PETRESCU, R. DR. I, 29) vb. IV.

pritocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pritocésc, imperf. 3 sg. pritoceá; conj. prez. 3 să pritoceáscă

pritocí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pritocésc, imperf. 3 sg. pritoceá; conj. prez. 3 sg. și pl. pritoceáscă

PITRÓC s. v. porcușor.

PRITOCÍ vb. 1. (reg.) a răvăci, a strecura. (A ~ vinul.) 2. v. transvaza.

pritocí (pritocésc, pritocít), vb. – A transvaza, a deșerta. – Var. Mold. pitroci. – Mr. pitrocire. Sl. pritočiti, cuvînt citat de Miklosich, Lexicon, 685, fără sens cunoscut, dar care trebuie să-l aibă pe cel din rom., din sl. točiti „a agita”, cf. bg. pretoči, slov. pritočiti, cu același sens (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Conev 63), și bg. točam › megl. tuțǫș, țuțiri „a scoate moare de varză” (Capidan 306). Pascu, I, 62, derivă în mod greșit mr. din piatră. – Der. pritoacă, s. f. (vas pentru transportul strugurilor); pritoc, s. n. (pritocire); pritoceală, s. f. (transvazare).

A PRITOCÍ ~ésc tranz. 1) (vinul) A trece dintr-un butoi în altul (pentru a separa de drojdie). 2) (moarea) A scoate din vas și a turna la loc de câteva ori la rând. /<bulg. pretoța, sb. pretoțiti

pitróc1, pitróci, s.m. (reg.) 1. specie de pește mărunt din familia crapului, care trăiește în apele dulci de câmpie; porcușor. 2. pește mic (în general).

pitrocí, pitrocésc, vb. IV (despre opinci, încălțăminte) a perfora, a găuri (cu potricala sau pitrocul) pentru a introduce nojițele sau șireturile.

pritocì v. a turna dintr’un vas într’altul: a pritoci vinul. [Slav. PRITOČITI, a transvaza].

pitrocésc, V. pritocesc.

pritocésc și pretocésc v. tr. (vsl. *prĭe-točiti, a pritoci, d. točiti, a topi, a vărsa, a cĭopli la strug; sîrb. pretočiti, a pritoci. V. tocesc). Vîntur moarea ca să se acrească și să pătrundă în toate părțile de o potrivă, transvazez vinu ca să-l ĭaŭ de pe drojdie. Fig. A pritoci cele învățate, a le limpezi revăzîndu-le. – În est pitrocesc. V. răvăcesc.

pitroc s. v. PORCUȘOR.

PRITOCI vb. 1. (reg.) a răvăci, a strecura. (A ~ vinul.) 2. a transvaza. (A ~ un lichid.)

pritoci, pritocesc v. t. (er. – d. bărbați) 1. a avea contact sexual cu o femeie. 2. a ejacula.