pitoresc definitie

15 definiții pentru pitoresc

PITORÉSC, -EÁSCĂ, (1) pitorești, adj., (2) s. n. 1. Adj. Care impresionează prin ineditul elementelor componente, aspect, formă, colorit etc. ♦ (Despre stil și limbă) Plastic, bogat în imagini, colorat, viu, expresiv. 2. S. n. Ceea ce este pitoresc. – Din it. pittoresco, fr. pittoresque.
PITORÉSC, -EÁSCĂ, pitorești, adj. Care, prin așezare, aspect, formă, colorit, este potrivit pentru a deveni subiectul unei picturi; p. ext. care atrage atenția, care impresionează prin bogăția coloritului, varietatea formelor, prin originalitate etc.; plin de farmec, impresionant. ♦ (Despre stil și limbă) Plastic, bogat în imagini, colorat, viu, expresiv. – Din it. pittoresco, fr. pittoresque.
PITORÉSC, -EÁSCĂ, pitorești, adj. Care, prin aspect, formă, colorit, este potrivit pentru a deveni subiectul unei picturi; p. ext. care încîntă ochiul, prin noutatea și bogăția coloritului, varietatea formelor etc. Romînia pitorească [titlu]. VLAHUȚĂ Mă sui la tribună, pe o estradă, cu spatele la un perete pe care sînt reprezentate cele nouă muze în pitoreștile costume naționale romînești. CARAGIALE, O. II 326. Frumoasele noastre țări sînt destul de mari, obiceiurile noastre sînt destul de pitorești și poetice. KOGĂLNICEANU, S. A. 41. ♦ (Despre stil și limbă) Variat, colorat, expresiv. Nu putea îndestul să asculte graiul ei simplu și pitoresc, dar trist ca și doina ce o cînta din fluier. GANE, N. I 52.
pitorésc1 adj. m., f. pitoreáscă; pl. m. și f. pitoréști
pitorésc2 s. n.
pitorésc adj. m., f. pitoreáscă; pl. m. și f. pitoréști
pitorésc s. n.
PITORÉSC adj. 1. pictural, plastic, sugestiv. (Aspect ~.) 2. v. expresiv.
PITORÉSC, -EÁSCĂ adj. Care impresionează prin bogăția coloritului și varietatea formei; încântător, minunat; (p. ext.) care încântă ochiul prin ținută, mișcare, culoare. ♦ (Despre stil) Variat, colorat, bogat în imagini, în expresii. [Cf. fr. pittoresque, it. pittoresco].
PITORÉSC, -EÁSCĂ I. adj. care impresionează, încântă privirile prin varietatea formelor și bogăția coloritului; încântător, minunat. ◊ (despre limbă, stil) variat, colorat, bogat în imagini, expresiv. II. s. n. ceea ce este pitoresc. (< it. pittoresco, fr. pittoresque)
PITORÉSC ~eáscă (~éști) și substantival 1) Care atrage atenția și produce plăcere prin bogăția coloritului și varietatea formei; plin de farmec; încântător. 2) Care face să fie pictat; demn de a fi pictat. 3) (despre limbă, stil etc.) Care este plin de imagini; colorat. 4) (despre tradiții, obiceiuri, cultură) Care constituie ceva specific, original (pentru o țară, un popor, o regiune); caracterizat printr-un caracter național specific. /<it. pittoresco, fr. pittoresque
pitoresc a. 1. care produce un mare efect într’un tablou: grup pitoresc; 2. propriu a fi pictat, ce poate procura un subiect de tablou: peizaj pitoresc; 3 fig. care depinge spiritului: stil pitoresc. ║ n. pitorescul unui sit.
*pitorésc, -éscă și -eáscă adj. (it. pittoresco, d. pittóre, pictor). De un aspect sălbatic și plăcut tot odată, vorbind de aspectu naturiĭ: o vale pitorească. Fig. Original și plăcut în descriere: stil pitoresc. S. n. Calitate pitorească: pitorescu unuĭ tabloŭ. Adv. În mod pitoresc: a scrie pitoresc. V. pictural.
PITORESC adj. 1. pictural, plastic, sugestiv. (Aspect ~.) 2. evocativ, evocator, expresiv, nuanțat, plastic, pregnant, semnificativ, sugestiv, viu, (fig.) colorat. (O descriere ~.)
PITORÉSC, -EÁSCĂ adj. (cf. fr. pittoresque, it. pittoresco): în sintagma stil pitoresc (v.).

pitoresc dex

Intrare: pitoresc
pitoresc adjectiv substantiv neutru