pitoașcă definitie

12 definiții pentru pitoașcă

PITOÁȘCĂ, pitoaște, s. f. (Reg.) Specie de ciupercă comestibilă, înrudită cu mânătarca (Boletus granulatus). – Pită + suf. -oașcă.
PITOÁȘCĂ, pitoaște, s. f. (Reg.) Specie de ciupercă comestibilă, înrudită cu mânătarca (Boletus granulatus). – Pită + suf. -oașcă.
PITOÁȘCĂ, pitoaște, s. f. (Mold.) Ciupercă comestibilă înrudită cu mînătarca (Boletus granulatus),
pitoáșcă (reg.) s. f., g.-d. art. pitoáștei; pl. pitoáște
pitoáșcă s. f., g.-d. art. pitoáștei; pl. pitoáște
PITOÁȘCĂ s. (BOT.; Boletus granulatus) (reg.) pitarcă.
PITOÁȘCĂ s. v. pita-vacii.
pitoáșcă, pitoáște, s.f. (reg.) 1. specie de ciupercă comestibilă, înrudită cu mânătarca; pitarcă. 2. femeie scundă și grasă. 3. obiect scurt și gros.
pitárcă f., pl. e, ărcĭ (pol. pĭeczarka, ceh. pečarka, pečirka, sîrb. pečurka, ung. pecserke și cserperke, cĭupercă. V. pecie și cĭupercă), Mold. Trans. Numele maĭ multor burețĭ comestibilĭ (bolétus [edúlis, granulátus, scáber, lúridus]). – În Mold. se maĭ zice și pitoașcă și hrib, în Trans. și pitoancă, minătarcă și mitarcă.
pitoáncă (Trans.) f., pl. e, și pitoáșcă (Mold.) f., pl. ște (oa dift. îld. pitarcă și infl. de pită, la care s’a alipit suf. oancă, oașcă). Pitarcă.
PITOAȘCĂ s. (BOT.; Boletus granulatus) (reg.) pitarcă.
pitoașcă s. v. PITA-VACII.

pitoașcă dex

Intrare: pitoașcă
pitoașcă substantiv feminin