pistruia definitie

22 definiții pentru pistruia

PISTRÚI, -ÚIE, pistrui, -uie, s. m., adj. 1. S. m. Pată mică, brună sau gălbuie, care se formează pe pielea unor oameni (mai ales sub acțiunea soarelui). 2. Adj. (Rar) Pistruiat. – Pistru (reg. „pătat” < sl.) + suf. -ui.[1]
PISTRUIÁ, pistruiez, vb. I. Tranz. și refl. A căpăta sau a face să capete pistrui (1). ♦ Fig. A (se) păta. [Pr.: -tru-ia] – Din pistrui.
PISTRÚI, -ÚIE, pistrui, -uie, s. m., adj. 1. S. m. Pată mică, brună sau gălbuie, care se formează pe pielea unor oameni (mai ales sub acțiunea soarelui). 2. Adj. (Rar) Pistruiat. – Pistru (reg. „pătat” < sl.) + suf. -ui.
PISTRUIÁ, pistruiez, vb. I. Tranz. și refl. A căpăta sau a face să capete pistrui (1). ♦ Fig. A (se) păta. [Pr.: -tru-ia] – Din pistrui.
PISTRÚI1, pistrui, s. m. (Mai ales la pl.) Pată mică brună sau gălbuie, care se formează pe obrazul (mîinile, gîtul) unor oameni, mai ales la cei blonzi sau roșcați. Dacă vreunul se lega de el că are părul roșu și pistrui pe obraz, săreați în apărarea lui. PAS, Z. I 61. Parcă îi scuturase cineva în față o bidinea de văpsea roșie, așa de mulți pistrui avea pe obraz. BART, E. 357. ♦ Fig. Pată (neagră). Trec corbii umplînd cerul de pistrui. LESNEA, A. 108. Numai ici-colo poposeau cîrduri de ciori punctînd cu pistrui negri obrazul pămîntului. REBREANU, R. I 70. – Variantă:(regional) pestrúi (BASSARABESCU, V. 180) s. m.
PISTRÚI2, -ÍE, pistrui, -ie, adj. 1. Pistruiat (1). Flăcăuașul cel subțiratic, cu gîtul lung și cu obraz pistrui... grăbea pe o potecă de-a dreptul peste un deal. SADOVEANU, B. 191. 2. Pestriț. Un izvor... șerpuia printre straturi pistruie de flori. La TDRG. Păsărică pistruie, Pe copaci în sus se suie (Fasolea). GOROVEI, C. 140.
pistrúi1 (rar) adj. m., f. pistrúie; pl. m. și f. pistrúi
pistrúi2 s. m., pl. pistrúi, art. pistrúii
pistruiá (a ~) vb., ind. prez. 3 pistruiáză, 1 pl. pistruiém; conj. prez. 3 să pistruiéze; ger. pistruínd
pistrúi adj. m., f. pistrúie; pl. m. și f. pistrúi
pistrúi s. m., pl. pistrúi, art. pistrúii
pistruiá vb., ind. prez. 1 sg. pistruiéz, 3 sg. și pl. pistruiáză, 1 pl. pistruiém; conj. prez. 3 sg. și pl. pistruiéze; ger. pistruínd
PISTRÚI adj. v. bălțat, pătat, pestriț, pistruiat, tărcat.
PISTRÚI s. lentigo, (rar) pistruială, (reg.) pestrițătură, pistriciune, (prin Transilv.) strelici. (Are ~ pe obraz.)
PISTRÚI ~ m. Pată mică de culoare brună-gălbuie, ce apare pe pielea unor oameni (mai ales a celor blonzi sau roșcați). /<sl. pistru
A PISTRUIÁ ~iéz tranz. A face să se pistruieze. /Din pistrui
A SE PISTRUIÁ mă ~iéz intranz. A se acoperi cu pistrui (mai ales pe față). /Din pistrui
pistrúĭ, -úĭe adj. (d. pistru). Est. Pistruĭat. Pestriț: pasăre pistruĭe pe copacĭ se suĭe (cĭocănitoarea). – Și pe-.
pistrúĭe și pestrúĭe f., pl. uĭ (d. pistruĭ). Pl. Pete micĭ galbene care există pe fața unor persoane, maĭ ales la Jidanĭ. – Și pistrúĭ, m., pl. tot așa: pistruiĭ (Agrb. Înt. 57). V. puchinĭ.
pistrui adj. v. BĂLȚAT. PĂTAT. PESTRIȚ. PISTRUIAT. TĂRCAT.
PISTRUI s. (rar) pistruială, (reg.) pestrițătură, pistriciune. (prin Transilv.) strelici. (Are ~ pe obraz.)
pistrúi, pistruie, adj. – (ref. la oi) Albă cu puncte roșii (sau negre) pe obraz (Latiș, 1993: 80): „Și cum muntele îl suie / Zbiară oaia cea pistruie” (Lenghel, 1962: 235). ♦ (top.) Pistruia, pârâu ce izvorește din Munții Ignișului și se varsă în Firiza, în amonte de lacul de acumulare. – Din pistru „pătat” (< sl. pistrŭ „pestriț”) + suf. -ui (Scriban, DEX, MDA).

pistruia dex

Intrare: pistrui (adj.)
pistrui adjectiv
Intrare: pistruia
pistruia verb grupa I conjugarea a II-a