pistornic definitie

12 definiții pentru pistornic

PISTÓRNIC, (1) pistornice, s. n., (2) s. m. 1. S. n. (Înv.) Sigiliu de piatră sau de lemn cu care se imprimă pe prescuri semnul crucii și inițialele rituale. 2. S. m. (în forma pristolnic) Plantă erbacee din familia malvaceelor, cu tulpina înaltă, cu frunzele stelate și păroase și cu florile galbene, ale cărei fructe se întrebuințează ca sigiliu pentru însemnat prescurile (Abutilon theophrasti). [Var.: pristólnic s. m.] – Et. nec.
PISTÓRNIC, (1) pistornice, s. n., (2) s. m. 1. S. n. Sigiliu de piatră sau de lemn cu care se imprimă pe prescuri semnul crucii și inițialele rituale. 2. S. m. (în forma pristolnic) Plantă erbacee din familia malvaceelor, cu tulpina înaltă, cu frunzele stelate și păroase și cu florile galbene, ale cărei fructe se întrebuințează ca sigiliu pentru însemnat prescurile (Abutilon theophrasti). [Var.: pristólnic s. m.] – Et. nec.
PISTÓRNIC, pistornice, s. n. (În biserica ortodoxă) Sigil (de piatră sau de lemn) cu care se imprimă pe prescuri semnul crucii și inițialele rituale. (Cu pronunțare regională) Lasă, mîndro, iubitul Ș-apucă chistornicul. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 449. – Variante: pistólnic, pristólnic, prisórnic s. n.
pistórnic (sigiliu) (înv.) s. n., pl. pistórnice
pistórnic (sigiliu) s. n., pl. pistórnice
PISTÓRNIC s. (BIS.) (rar) pecetar.
pistórnic (pistórnice), s. n. – Sigiliu de lemn care se imprimă pe prescuri. – Var. pristornic, p(r)istolnic. Sl. pĕsta, probabil prin intermediul unei forme *pĕstovĭnikŭ „sigiliu” (Tiktin). Der. din sl. prĕstolĭnikŭ (cf. pristol), propusă de Candrea, pare mai puțin certă. Pristornic (var. pristenior), s. n., pe lîngă „sigiliu” mai denumește și planta (Abutilon Avicennae).
PISTÓRNIC ~ce n. Sigiliu de piatră sau de lemn, folosit la imprimarea pe prescuri a semnului crucii și a inițialelor rituale. /Orig. nec.
pistornic n. V. pristornic.
pistórnic și -ólnic, pristórnic și -ólnic n., pl. e (vsl. *pĭestovnikŭ [d. pĭesta, stampilă] de unde s’a făcut pistornic și, supt infl. luĭ pristol, cele-lalte forme. Rus. pest, pisălog, pestóvnik, o plantă echisetacee. Cp. cu ceasornic, țîrcovnic). Sigilu cruciform care se imprimă pe prescurĭ. Un fel de colac (pîne) în formă de cruce. Pristolnic m. O plantă malvacee cu ale căreĭ fructe se înseamnă prescurile (Abutilon Avicennae). – Și priscornic (infl. de prescură) și pistor, n., pl. oare.
PISTORNIC s. (BIS.) (rar) pecetar.
pistórnic, pistornice s. n. Sigiliu de piatră sau de lemn (în formă de cruce), cu care se imprimă pe prescuri semnul crucii și inițialele rituale; (rar) pecetar. [Var.: (reg.) pistólnic, priscórnic, pristólnic, pristórnic s. n.] – Et. nec.

pistornic dex

Intrare: pistornic
pistornic substantiv neutru