pistol definitie

33 definiții pentru pistol

PISTÓL2, pistoli, s. m. Veche monedă de aur (spaniolă, franceză, italiană, engleză etc.) din sec. XVI, a cărei valoare a variat după epoci. – Din fr. pistole.
PISTÓL1, pistoale, s. n. 1. Armă de foc de dimensiuni mici, mânuită cu o singură mână; revolver. ◊ Pistol-mitralieră = armă automată ușoară, mai scurtă decât pușca-mitralieră, cu bătaie mai mică și mai ușor de mânuit; automat. Pistol de semnalizare sau pistol-rachetă (sau de rachetă) = pistol cu ajutorul căruia se trag rachetele de semnalizare. Pistol-portbandulă = pistol cu țeavă lungă care aruncă o bandulă purtătoare a unei parâme pentru salvarea naufragiaților sau o parâmă de remorcă. Pistol de dopuri = jucărie în formă de pistol (1), care, încărcată cu dopuri speciale de plută, (cu praf de pușcă), produce o pocnitură puternică. Pistol de soc = jucărie rudimentară formată dintr-o țeavă de soc în care un piston, prin comprimarea aerului, împinge un dop (de plută, de câlți etc.) producând o pocnitură; p. rest., bețișorul care împinge dopul. ◊ Expr. Gol (ca un) pistol sau îmbrăcat pistol = gol de tot, în pielea goală; p. ext. sărac. Sărac (sau golan) pistol = foarte sărac. ♦ P. ext. Focurile, gloanțele trase cu pistolul (1). 2. (Sport) denumirea unei probe de tir care se execută cu pistolul (1) prin trageri automate asupra unor ținte mișcătoare sau prin trageri cu foc asupra unei ținte fixe. 3. P. anal. (Tehn.) Aparat portativ cu forma apropiată de aceea a unui pistol (1), care servește pentru diferite operații tehnologice. ◊ Pistol de metalizare (sau de metalizat) = aparat portativ pentru acoperirea suprafeței unui obiect, prin împroșcare, cu metal topit. Pistol de vopsit (sau de zugrăvit) = aparat pulverizator pentru vopsirea (sau zugrăvirea) prin stropire a suprafețelor. Pistol de nituit = aparat folosit la nituire. Pistol de sudură = aparat de sudură. – Din ngr. pistóli, germ. Pistol.
PISTÓL2, pistoli, s. m. Veche monedă de aur (spaniolă, italiană, engleză etc.), a cărei valoare a variat după epoci. – Din fr. pistole.
PISTÓL1, pistoale, s. n. 1. Armă de foc de dimensiuni mici, mânuită cu o singură mână; revolver. ◊ Pistol-mitralieră = armă automată ușoară, mai scurtă decât pușca-mitralieră, cu bătaie mai mică și mai ușor de mânuit; automat. Pistol de semnalizare sau pistol-rachetă (sau de rachetă) = pistol cu ajutorul căruia se trag rachetele de semnalizare. Pistol-portbandulă = pistol cu țeavă lungă care aruncă o bandulă purtătoare a unei parâme pentru salvarea naufragiaților sau o parâmă de remorcă. Pistol de dopuri = jucărie în formă de pistol (1), care, încărcată cu dopuri speciale de plută (cu praf de pușcă), produce o pocnitură puternică. Pistol de soc = jucărie rudimentară formată dintr-o țeavă de soc în care un piston, prin comprimarea aerului, împinge un dop (de plută, de câlți etc.) producând o pocnitură; p. restr. bețișorul care împinge dopul. ◊ Expr. Gol (ca un) pistol sau îmbrăcat pistol = gol de tot, în pielea goală; p. ext. sărac. Sărac (sau golan) pistol = foarte sărac. ♦ P. ext. Focurile, gloanțele trase cu pistolul (1). 2. (Sport) Denumire a unei probe de tir care se execută cu pistolul (1) prin trageri automate asupra unor ținte mișcătoare sau prin trageri cu foc asupra unei ținte fixe. 3. P. anal. (Tehn.) Aparat portativ cu forma apropiată de aceea a unui pistol (1), care servește pentru diferite operații tehnologice. ◊ Pistol de metalizare (sau de metalizat) = aparat portativ pentru acoperirea suprafeței unui obiect, prin împroșcare, cu metal topit. Pistol de vopsit (sau de zugrăvit) = aparat pulverizator pentru vopsirea (sau zugrăvirea) prin stropire a suprafețelor. Pistol de nituit = aparat folosit la nituire. Pistol de sudură = aparat de sudură. – Din ngr. pistóli, germ. Pistol.
PISTÓL1, pistoli, s. m. (Învechit) Monedă de aur (spaniolă, italiană, engleză) a cărei valoare a variat după epoci.
PISTÓL2, pistoale, s. n. 1. Armă de foc individuală, de dimensiuni mici, mînuită cu o singură mînă. revolver. Necunoscutul s-a scufundat în umbră numai cînd vecinii au sărit, trăgînd focuri de pistoale. SADOVEANU, O. VI 385. Din cînd în cînd, cîte un pocnet de pistol deștepta toată valea satului. BUJOR, S. 99. Beau voinicii și se duc, Din pistoale troscănind. JARNÍK-BÎRSEANU,288. Cum e turcul, și pistolul, se spune despre două persoane apropiate care se potrivesc una cu alta (mai ales în rău). ♦ Expr. (Rar) Gol (ca un) pistol sau îmbrăcat pistol = gol de tot, fără nimic pe el. Băiatul rămase adumbrit într-un crînguleț verde, căci era gol pistol. ISPIRESCU, L. 289. Îmi rămăsese punga plină de întunerec și lăzile pline de vînt, casa. îmbrăcată pușcă, și eu îmbrăcat pistol. GORJAN, H. II 5. ◊ (Ieșit din uz) Pistol- mitralieră = armă automată, ușoară, de lungime mai mică decît a puștii-mitralieră, cu bătaie mai mică și mai ușor de mînuit. Stătea afară, sub ploaie, cu un pistol-mitralieră... atîrnat de gît. DUMITRIU, N. 186. Pistol de semnalizare sau pistol-rachetă = pistol pentru lansarea rachetelor de semnalizare luminoasă. 2. (În expr.) Pistol de metalizare = aparat pentru împroșcarea cu metal topit și pulverizat a pieselor care trebuie metalizate la suprafață. Pistol de vopsit (sau pneumatic) = aparat pentru împroșcarea unei vopsele, cu ajutorul aerului comprimat, pe suprafața care trebuie vopsită. Vopsitorii șprițuiesc autobusele cu un pistol pneumatic. ▭ Pistol de nituit = aparat folosit la nituire. Pistol de sudură = aparat de sudură.
pistól1 (monedă) s. m., pl. pistóli
!pistól-mitraliéră (-mi-tra-li-e-) s. n., pl. pistoále-mitraliére
!pistól-rachétă s. n., pl. pistoále-rachétă
!pistól-portbandúlă (-port-ban-) s. n., pl. pistoále-portbandúlă[1]
pistól2 (armă, aparat, probă sportivă) s. n., (arme, aparate) pl. pistoále
pistól (monedă) s. m., pl. pistóli
pistól (armă, aparat, probă sportivă) s. n., (arme, aparate) pl. pistoále
pistól-mitraliéră s. n. (sil. -tra-li-e-)
pistól-portbandúlă s. n. (sil. mf. port-)
pistól-rachétă s. n.
PISTÓL s. 1. revolver. 2. pistol-mitralieră = automat.
PISTÓL s. v. membru, penis.
PISTÓL s.m. Veche monedă franceză de aur. [Pl. -i. / < fr. pistole].
PISTÓL2 s. m. veche monedă de aur franceză, spaniolă, italiană și engleză. (< fr. pistole)
PISTÓL1 s. n. 1. armă de foc de dimensiuni mici, mânuită cu o singură mână. ♦ ~ mitralieră = armă automată cu țeavă scurtă și cu bătaie mai mică decât a puștii-mitralieră; ~ de rachete = pistol de semnalizare cu rachete1 (2). 2. aparat portativ, de forma pistolului, pentru vopsit, nituit etc. (< ngr. pistoli, germ. Pistol)
pistól (pistoále), s. n. – Armă de foc. – Mr. piștoală, megl. pistol. Fr. pistole, prin intermediul pol. pistol, rus. pistolĭ, ngr. πιστόλα, bg. pistol (› mr., megl.).
PISTÓL2 ~i m. înv. Monedă de aur cu circulație în unele țări europene (Spania, Franța, Anglia, Italia etc.). /<fr. pistole
PISTÓL1 ~oále n. 1) Armă de foc mică, din care se împușcă la distanțe mici, cu o singură mână. ◊ ~ mitralieră armă de foc automată, cu țeava scurtă, care bate la distanțe mici. ~ rachetă (sau de semnalizare) pistol care lansează rachete de semnalizare. Gol (ca un) ~ a) dezbrăcat complet; în pielea goală; b) foarte sărac. 2) tehn. Aparat de forma unei astfel de arme folosit pentru efectuarea diferitelor operații tehnologice (vopsire, nituire, sudare etc.). /<ngr. pistóli, germ. Pistol
pistol m. monedă de aur în valoare de 20 franci, în Argentina și Mexic.
pistol n. mică armă de foc ce se descarcă cu o singură mână.
pistól n., pl. oale (ngr. pistóli, rus. pistól, d. it. pistóla, „pistol”, d. pistóne, „piston”, și „archebuză scurtă cu țeavă largă” saŭ, după alțiĭ, d. orașu Pistoja, unde se zice că s’a inventat pistolu. De la Pistoja vine it. pistolése, un fel de pumnal cu doŭă tăișurĭ, de unde, pin schimbare de sufix, s’a făcut fr. pistolet, pistol; sp. pistola). O mică armă de foc cu care se trage ținînd-o c’o singură mînă fără s’o sprijinĭ: din pistol s’a dezvoltat revolveru, dar pistoalele cu repetițiune aproape aŭ înlocuit revolverele. Prov. Cum e Turcu, și pistolu, cum e stăpînu, și sluga. Adv. Iron. Îmbrăcat pistol, gol pușcă, fără haĭne. – În est pop. chi-.
PISTOL s. 1. revolver. 2. pistol-mitralieră = automat.
pistol s. v. MEMBRU. PENIS.
pistól în loc. vb. a pune (cuiva) pistolul pe greabăn (arg. stud.) A se răzbuna pe cineva; a umili pe cineva ◊ „Dorel i-a pus pistolul pe greabăn lui Ion.” (v. C. Lupu în LL 3/1972 p. 350)
PISTÓL2 (< fr.) s. m. Veche monedă de aur din sec. 16 (franceză, italiană, engleză, spaniolă etc.), a cărei valoare a variat în funcție de epocă.
PISTÓL1 (< ngr., germ.) s. n. 1. Armă de foc de dimensiuni mici, cu magazie de cartușe fixă sau amovibilă și mânuită cu o singură mână. Inventat în sec. 16 (pentru cavalerie), i s-au adus îmbunătățiri în sec. 19 (1835, de S. Colt și 1851, de R. Adams). ◊ P.-mitralieră = armă automată ușoară cu țeavă scurtă și cu bătaie mai mică decât a puștii-mitralieră. Inventat de H. Borchardt (1893) și perfecționat de G. Luger (1900). Sin. automat. P. de rachete (sau de semnalizare) = p. cu care se trag rachetele de semnalizare. ◊ P. portbandulă = p. cu țeavă lungă, care aruncă o bandulă purtătoare a unei parâme pentru salvarea naufragiaților sau a unei parâme de remorcă. 2. (TEHN.) Aparat portativ având forma de p.(1), folosit pentru metalizarea suprafeței obiectelor metalice sau nemetalice. ◊ P. de vopsit = aparat pulverizator pentru vopsirea prin stropire a suprafețelor.
PISTOL balalaică, focos, jucărie, parapel, trancan, țeavă.

pistol dex

Intrare: pistol (monedă)
pistol 2 pl. -i substantiv masculin
Intrare: pistol (armă)
pistol 1 pl. -e substantiv neutru
Intrare: pistol
pistol
Intrare: pistol-mitralieră
pistol-mitralieră substantiv neutru
  • silabisire: -mi-tra-li-e-
Intrare: pistol-portbandulă
pistol-portbandulă substantiv neutru
  • silabisire: -port-ban-
Intrare: pistol-rachetă
pistol-rachetă substantiv neutru