pisici definitie

49 definiții pentru pisici

PISÍC, pisici, s. m. Pisoi. – Din pisică (derivat regresiv).
PISÍCĂ, pisici, s. f. I. 1. Mamifer domestic carnivor din familia felidelor, cu corpul suplu, acoperit cu blană deasă și moale de diferite culori, cu capul rotund, cu botul foarte scurt, cu maxilarele puternice și cu ghearele retractile și ascuțite (Felis domestica); spec. femela acestui animal. ◊ Pisică sălbatică = specie de pisică (I 1), mai mare decât aceasta, cu blana roșcată-cenușie cu dungi negre, care trăiește în pădure (Felis silvestris). ◊ Expr. A trăi (sau a se înțelege, a se iubi) ca câinele (sau ca șoarecele) cu pisica = a nu se înțelege, a trăi rău cu cineva. A umbla cu pisica-n traistă = a căuta să înșeli, să păcălești pe cineva. A cumpăra pisica în traistă = a se înșela la cumpărături (luând marfa pe nevăzute). A avea ochi de pisică = a) a avea privire ageră; b) a fi viclean. (Fam.) A avea nouă suflete ca pisica = a fi rezistent, a avea o mare vitalitate. A fi (sau a sta ca o) pisică plouată = a fi abătut, descurajat, fără chef; a arăta prost, a avea o ținută necorespunzătoare. A se spăla ca pisica, se spune despre cei care se spală superficial și, p. ext., despre cei neglijenți. Piere (sau moare) pisica, se spune pentru a arăta că se petrece ceva neobișnuit, de importanță deosebită. 2. Blană de pisică (I 1) prelucrată. 3. Compus: pisică-de-mare = specie de pește marin cu scheletul cartilaginos, lung de 60-100 cm, cu corpul turtit romboidal și cu coada terminată cu un spin veninos (Trygon pastinaca). II. Nume dat unor obiecte, instrumente, dispozitive, părți ale acestora etc., care prind sau trag ceva, se înfig în ceva etc. 1. Dispozitiv de agățare și de desprindere a berbecului din capătul cablului de ridicare de la sonetele cu cădere liberă. 2. Cărucior deplasabil pe o grindă sau pe un pod rulant, prevăzut cu un mecanism de ridicare a sarcinilor; cărucior de macara. 3. Mănunchi de sârme de oțel, folosit pentru curățarea de noroi sau de pământ a utilajelor de foraj. – Pis + suf. -ică.
PISICÍ, pisicesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se alinta; a se linguși. – Din pisică.
PISÍC, pisici, s. m. Pisoi. – Din pisică (derivat regresiv).
PISÍCĂ, pisici, s. f. I. 1. Mamifer domestic carnivor din familia felidelor, cu corpul suplu, acoperit cu blană deasă și moale de diferite culori, cu capul rotund, cu botul foarte scurt, cu maxilarele puternice și cu ghearele retractile și ascuțite (Felis domestica); spec. femela acestui animal. ◊ Pisică sălbatică = specie de pisică (I 1), mai mare decât aceasta, cu blana roșcată-cenușie cu dungi negre, care trăiește în pădure (Felis silvestris). ◊ Expr. A trăi (sau a se înțelege, a se iubi) ca câinele (sau ca șoarecele) cu pisica = a nu se înțelege, a trăi rău cu cineva. A umbla cu pisica-n traistă = a căuta să înșeli, să păcălești pe cineva. A cumpăra pisica în traistă = a se înșela la cumpărături (luând marfa pe nevăzute). A avea ochi de pisică = a) a avea privire ageră; b) a fi viclean. (Fam.) A avea nouă suflete ca pisica = a fi rezistent, a avea o mare vitalitate. A fi (sau a sta ca o) pisică plouată = a fi abătut, descurajat, fără chef; a arăta prost, a avea o ținută necorespunzătoare. A se spăla ca pisica, se spune despre cei care se spală superficial și, p. ext., despre cei neglijenți. Piere (sau moare) pisica, se spune pentru a arăta că se petrece ceva neobișnuit, de importanță deosebită. 2. Blană de pisică (I 1) prelucrată. 3. Compus: pisică-de-mare = specie de pește marin cu scheletul cartilaginos, lung de 60-100 cm, cu corpul turtit romboidal și cu coada terminată cu un spin veninos (Trygon pastinaca). II. Nume dat unor obiecte, instrumente, dispozitive, părți ale acestora etc., care prind sau trag ceva, se înfig în ceva etc. 1. Dispozitiv de agățare și de desprindere a berbecului din capătul cablului de ridicare de la sonetele cu cădere liberă. 2. Cărucior deplasabil pe o grindă sau pe un pod rulant, prevăzut cu un mecanism de ridicare a sarcinilor; cărucior de macara. 3. Mănunchi de sârme de oțel, folosit pentru curățarea de noroi sau de pământ a utilajelor de foraj. – Pis + suf. -ică.
PISICÍ, pisicesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se alinta; a se linguși. – Din pisică.
PISÍC, pisici, s. m. Pui de pisică; pisoi. Sălciile dăduseră canafuri cenușii și moi la atingere ca blana de pisic. PETRESCU, Î. II 174. Cățelul și pisicul creșteau ca din apă și se făcură frumoși de să te fi tot uitat la ei. RETEGANUL, P. V 4. Cotoșmanul era un pisic cuminte. ISPIRESCU, E. 285.
PISÍCĂ, pisici, s. f. I. Animal domestic, carnivor, din familia felinelor, cu corpul suplu, acoperit cu o blană moale de culori variate, cu ochii ageri; este folositor prin faptul că stîrpește șoarecii (Felis domestica); (spre deosebire de cotoi, motan) femela acestui animal; mîță. O pisică gălbuie se strecură repede sub laviță. PETRESCU, S. 29. Nici că ai văzut așa pisică cuminte de cînd ai făcut ochi. ALECSANDRI, T. I 384. Un șoarece de neam... Întîlni într-o zi pe chir Pisicovici, Cotoi care avea bun nume-ntre pisici. ALEXANDRESCU, P. 71. ◊ (În proverbe și zicători) Cînd pisica nu-i acasă, șoarecii joacă pe masă (= în lipsa celor mari, cei mici își fac de cap). Pisica cu clopoței nu prinde șoareci (= cine se laudă prea mult, dinainte, cu ceea ce are de gînd să facă, nu realizează mare lucru). Ce iese din pisică șoareci mănîncă, se zice despre cineva cu caracter urît, asemănător cu al părinților. Pisica blîndă zgîrie rău ( = nu te încrede în cei blînzi, căci adesea sînt primejdioși). ◊ Expr. A se înțelege (sau a trăi unul cu altul, a se iubi) ca șoarecele (sau cîinele) cu pisica = a se certa tot timpul, a nu se putea suferi. A avea ochi de pisică = a avea ochi foarte ageri și pătrunzători. Nu mai mănîncă pisica oțet v. oțet. ♦ Blana animalului descris mai sus. O scurteică... căptușită cu pisică. CARAGIALE, la CADE. ◊ Pisică sălbatică = animal de pradă înrudit cu pisica domestică, însă mai mare decît aceasta, cu blana deasă, de culoare roșcat-cenușie cu dungi negre; e răspîndit și în pădurile din țara noastră (Felis silvestris). Pisica sălbatică și tigrul [titlu]. ALEXANDRESCU, P. 108. Pisică de angora v. angora. Pisică siameză v. siamez. II. (Tehn.) 1. Dispozitiv de agățare și de desprindere a berbecului din capătul cablului de ridicare de la sonetele cu cădere liberă, folosite la baterea piloților unei construcții. 2. Căruciorul unei mașini de ridicat.
!ochi-de-pisícă s. m., (discuri reflectorizante) pl. ochi-de-pisícă
pisíc s. m., pl. pisíci
pisícă s. f., g.-d. art. pisícii; pl. pisíci
pisícă sălbátică s. f. + adj.
!pisícă-de-máre (pește) s. f., g.-d. art. pisícii-de-máre; pl. pisíci-de-máre
!pisicí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pisicéște, imperf. 3 sg. se pisiceá; conj. prez. 3 să se pisiceáscă
!sárea-pisícii (mineral) s. f. art., g.-d. art. sắrii-pisícii
!scára-pisícii (cărare între rânduri) s. f. art., g.-d. art. scắrii-pisícii
!scáră-de-pisícă (scară flexibilă) s. f., art. scára-de-pisícă, g.-d. art. scắrii-de-pisícă; pl. scări-de-pisícă
óchi-de-pisícă (tehn., mineral.) s. m.
pisíc s. m., pl. pisíci
pisícă s. f., g.-d. art. pisícii; pl. pisíci
pisícă sălbátică s. f. + adj.
pisícă-de-máre s. f.
pisicí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pisicésc, imperf. 3 sg. pisiceá; conj. prez. 3 sg. și pl. pisiceáscă
sárea-pisícii (mineral.) s. f.
scára-pisícii (tipogr.) s. f.
scáră-de-pisícă (nav.) s. f., art. scára-de-pisícă
BRÂNCUȚĂ-DE-PISÍCĂ s. v. sulițică, sunătoare.
PISÍC s. v. cotoi, motan, pisoi.
PISÍCĂ s. 1. (ZOOL.; Felis domestica) (pop.) mâță, (Bucov.) cotoroabă, (înv.) cătușă. 2. (ZOOL.) pisică sălbatică (Felis silvestris) = (reg.) mâță sălbatică. 3. (ENTOM.) pisica-popii = (reg.) sfaiog, mâța-popii. 4. (TEHN.) (reg.) mâță. (Piedica de la căruță numită ~.)
PISÍC ~ci m. v. PISOI. /Din pisică
PISÍCĂ ~ci f. 1) Mamifer carnivor de talie mică, foarte sprinten, cu blană netedă, de diferite culori, cu ochi ageri (care văd și în întuneric) și cu ghearele ascuțite, retractile. ◊ ~ domestică specie de pisică care trăiește pe lângă case și se hrănește cu șoareci. ~ sălbatică specie de pisică, mai mare decât cea domestică, cu blana de culoare cenușie întunecată și cu dungi negre transversale, care trăiește prin păduri. ~ca cu clopoței nu prinde șoareci cel care-și dă în vileag intențiile poate rata scopul urmărit. 2) Blană a acestui mamifer. 3): ~-de-mare pește marin veninos, de talie mică, având corp în formă de romb. [G.-D. pisicii] /pis + suf. ~ică
antimoniu n. metal alb lucitor, asemenea arsenicului, numit și sarea pisicei; formează împreună cu plumbul compozițiunea literelor de tipar.
pisică f. animal domestic din ordinul carnivorelor, care prinde șoareci (Felis). [Diminutiv din pisă, după strigătul pis! pis! cu care o chemăm].
patácă f., pl. e saŭ și pătăcĭ (bg. peták, sîrb. pétak, pĭesă de 5 banĭ [cp. și cu it. patacca, lețcaĭe]. V. pitac 1). Munt. Fam. Pĭesă de cincĭ francĭ de argint, numită și pisică. – Cu înț. de „bumașcă” e greșit. V. carboavă, dublon, gripsor, pendar.
pisíc m. (d. pisică, ca mîț d. mîță). Puĭ de pisică.
pisícă f., pl. ĭ (dim. d. pis-pis, interj. pin care chemĭ pisica; și turc. pisi, pisík, bg. pisa, alb. pisso, engl. puss). Vest. Mîță, un animal felin domestic care prinde șoaricĭ. – În argot înseamnă și „monetă de 5 fr.” (patacă).
brîncuță-de-pisi s. v. SULIȚICĂ. SUNĂTOARE.
pisic s. v. COTOI. MOTAN. PISOI.
PISI s. 1. (ZOOL.; Felis domestica) (pop.) mîță, (Bucov.) cotoroabă, (înv.) cătușă. 2. (ZOOL.) pisică sălbatică (Felis silvestris) = (reg.) mîță sălbatică. 3. (ENTOM.) pisica-popii = (reg.) sfaiog, mîța-popii. 4. (TEHN.) (reg.) mîță. (Piedica de la căruță numită ~.)
pisici s. pl. v. PAPANAȘ.[1]
PISICĂ. Subst. Pisică, pisicuță (dim.), mîță (pop.), mîțucă (dim., pop.), felină; pisică domestică, pisică sălbatică; pisică siameză; angora. Pisic, pisicuț (dim.), mîț (pop.), mîțișor (dim., pop.), mîțuc (rar), mîțan (rar), mîțoi (rar), motoc (reg.), motan, motănaș (dim.), motănel, cotoi, cotoc (pop.), cotoșman (pop.), mîrtan (reg.), pisoi, pisoiaș (dim.). Neamul pisicesc; motănime, neamul motanilor; rasa felină. Adj. Pisicesc, mîțesc (pop. și fam.), felin. Vb. A mieuna, a miorlăi. A toarce. A lipăi. A zgîria. A prinde șoareci. V. animale carnivore, glasuri de animale.
pisicí vb. refl. IV ◊ „Jocul tinerei actrițe este pe tot parcursul sabotat de tendința de a se copilări, de a se pisici, a se alinta, deci de o stare de imaturitate vocală.” R.l. 7 I 78 p. 2 (din pisică + -i; DEX)
PISÍCĂ (< pis) s..f I. 1. Mamifer carnivor din familia felidelor, cu corpul suplu, acoperit cu blană deasă, moale, de diverse culori, cu cap rotund, bot scurt, maxilare puternice și gheare retractile (Felis catus); (pop.) mâță. Domesticită, prezintă un mare număr de rase și de varietăți (comună, numită și europeană, cu păr scurt, persană, birmaneză, abisiană, norvegiană de pădure, sphinx, angora, siameză etc.). ◊ P. sălbatică = mamifer de pradă înrudit cu pisica, lung de c. 70 cm, cu blană cenușie-gălbuie, tărcată cu negru și vârful cozii negru (Felis silvestris). Trăiește în pădurile de foioase din Europa și Asia. În lume mai există numeroase alte specii de pisici sălbatice, în general cu un număr mic de exemplare, de exemplu în Africa p. libiană, p. cu picioare negre, p. de deșert în Asia, p.-leopard, p.-pescar, p.-marmorată, în America de Sud p. de pampas, p. lui Geoffrey, p. chiliană, p. andină; unele sunt considerate specii rare, ocrotite de lege. ◊ P. de stepă (sau de barcană) = mamifer carnivor (Felis manul) înrudit cu pisica, cu corpul suplu, de c. 50 cm lungime, cu blană cenușie-gălbuie cu puține pete negre, urechi foarte mici, răspândit în regiuni de stepă și de semideșert, de la Marea Caspică și până în centrul Chinei. ◊ P.-tigru v. serval. ◊ Expr. A avea ochi de pisică = a vedea foarte bine. 2. Pisică-de-mare = pește selacian marin, ovipar, cu corpul turtit dorsoventral, lipsit de solzi, de c. 60-100 cm lungime, cu un spin veninos în coadă. Există mai multe specii; în Marea Neagră trăiește Trygon pastinaca. II. (TEHN.) 1. Dispozitiv pentru agățarea și declanșarea berbecului de sonetă cu cădere liberă. 2. Căruciorul unei mașini de ridicat. 3. Mănunchi de sârme din oțel folosit la curățarea utilajelor de foraj.
a arunca pisica (moartă) în ograda altcuiva expr. a da vina pe altcineva; a pasa răspunderea altcuiva
a se avea precum câinele cu pisica expr. a se certa întruna, a nu se înțelege deloc
a se spăla ca pisica expr. 1. (iron.) a se spăla superficial. 2. a fi neglijent.
a toarce pisicii expr. a divulga un secret.
ceasul rău, pisica neagră expr. ghinion.
pisică, pisici s. f. (intl.) poșetă de damă de dimensiuni reduse, care în loc de fermoar sau capsă are o închizătoare formată din două bucăți metalice care se trec una peste alta.

pisici dex

Intrare: pisic
pisic substantiv masculin
Intrare: pisică
pisică substantiv feminin
Intrare: pisici
pisici verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: ochi-de-pisică
ochi-de-pisică substantiv masculin
Intrare: pisică-de-mare
pisică-de-mare substantiv feminin
Intrare: scară-de-pisică
scară-de-pisică substantiv feminin
Intrare: scara-pisicii
scara-pisicii substantiv feminin articulat
Intrare: sarea-pisicii
sarea-pisicii (numai) singular substantiv feminin articulat