piser definitie

15 definiții pentru piser

PISÁR, pisari, s. m. (în Evul Mediu, în Țările Române) Secretar (domnesc); grămătic, diac. [Var.: pisér s. m.] – Din sl. pisarĭ, pol. pisarz.
PISÉR s. m. v. pisar.
PISÁR, pisari, s. m. Funcționar de cancelarie însărcinat în trecut cu copierea sau redactarea unor acte, documente etc. și care adesea avea și alte sarcini administrative. [Var.: pisér s. m.] – Din sl. pisarĩ, pol. pisarz.
PISÉR s. m. v. pisar.
PISÁR, pisari, s. m. 1. (Învechit) Secretar (domnesc); grămătic, diac, calemgiu. V. logofăt. 2. (Familiar, cu o nuanță peiorativă) Funcționar de birou, copist. Cel mai mic [copil] e pisar. NEGRUZZI, S. I 59. – Variantă: pisér (IBRĂILEANU SP. CR. 33, GHICA, S. 518) s. m.
PISÉR s. m. v. pisar.
pisár (înv.) s. m., pl. pisári
pisár s. m., pl. pisári
PISÁR s. v. diac.
pisár (pisári), s. m. – Scriitor, copist. Sl. pisarĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 35), cf. sb., slov. pisar. Sec. XVII, înv.Der. pisanie, s. f. (inscripție), din sl. pisanije; pisărie, s. f. (birou de acte).
PISÁR ~i m. înv. Slujbaș într-o cancelarie care avea în însărcinarea sa copierea și întocmirea actelor; copist; scrib. /<sl. pïsari, pol. pisarz
písar și písăr m. (pol. pizarz, rus. pisarĭ). Vechĭ. Rar. Scriitor, copist.
PISAR s. (IST.) diac, grămătic, logofăt, scrib, scriitor, uricar. (~ în cancelariile din țările române.)
pisár, pisari s. m. (Înv.) Persoană care se ocupa cu copierea sau cu întocmirea unor acte de administrație; diac, grămătic. [Var.: pisér, pisắr, pisáriu, pizắr s. m.] – Din sl. pisarĭ.
pisar, pisari s. m. (intl.) polițist din serviciul judiciar.

piser dex

Intrare: pisar
piser
pisar substantiv masculin