piscoi definitie

20 definiții pentru piscoi

PISCOÁIE, (I) piscoaie, s. f., (II) piscoi, s. m. (Reg.) I. Tub sonor care intră în componența unor instrumente muzicale. II. Om scund. [Var.: (1) piscói s. m.] – Et. nec.
PISCÓI s. m. v. piscoaie.
PISCÓI, piscoi, s. m. (Reg.) I. Tub sonor care intră în componența unor instrumente muzicale. II. Om mic de statură, sfrijit, pipernicit. – Et. nec.
PISCOÁIE, piscoi, s. f. (Regional) 1. Parte a morii, prin care curge făina; vrană. V. scoc. Că mi-i moara Lîngă casă, Cu piscoaia pe fereastră Și curge făina-n casă. MARIAN, S. 49. 2. Fluier (de soc sau de salcie). ♦ Piscoi (2). Organele cu șapte sute de piscoi, unele groase, altele subțiri. La TDRG.
PISCÓI, piscoaie, s. n. 1. Piscoaie (1). 2. Fluier care intră în alcătuirea diferitelor instrumente muzicale (ca cimpoi, orgă etc.). Lăutarul își strunea coardele, cimpoieșul își potrivea piscoiul, iară oamenii se găteau de sărbătoare. SLAVICI, O. I 235.
PISCOÁIE, piscoi, s. f. (Reg.) 1. Deschizătură prin care curge făina la moară; vrană. 2. Fluier (de soc sau de salcie). ♦ Piscoi (2). – Din pisc + suf. -oaie.
PISCÓI, piscoaie, s. n. 1. Piscoaie (1). 2. Fluier care intră în compoziția diferitelor instrumente muzicale ca: orga, cimpoiul etc. – Din pisc + suf. -oi.
piscoáie1 (fluier) (reg.) s. f., art. piscoáia, g.-d. art. piscoáiei; pl. piscoáie
piscoáie2/piscói1 (tub sonor, oboi, parte a morii) (pop.) s. f. / s. m., pl. piscoáie/piscói
piscói2 (om scund) (reg.) s. m., pl. piscói, art. piscóii
piscoáie (fluier pentru copii) s. f., art. piscoáia, g.-d. art. piscoáiei; pl. piscoáie
piscoáie s. f. /piscói s. m. (tub sonor, oboi, vrană), pl. f. piscoáie/m. piscói
piscói (om scund) s. m., pl. piscói, art. piscóii
PISCOÁIE s. (TEHN.) vrană, (reg.) guriță, pospai, ulucaș, (prin Transilv. și Ban.) scoreț. (Prin ~ curge făina măcinată, la moară.)
PISCÓI s. v. oboi.
piscói, piscói, s.m. (reg.) 1. tub sonor care intră în componența unor instrumente muzicale. 2. om mic de statură, sfrijit, pipernicit. 3. tub de lemn pe care curge făina în covata morii; vrană. 4. (înv.) oboi (instrument muzical). 5. jgheab de scurgere la teasc. 6. gaura de la piatra alergătoare a morii. 7. teica morii, covata, lada în care curge făina. 8. fluier mic din lemn de salcie sau de soc.
piscoiu n. 1. fluier; 2. canal mic la o moară pe unde curge făina în covată. [Slav. PISKŬ, fluier].
piscoáĭe f., pl. oĭ, și piscóĭ n., pl. oaĭe (vsl. pisku, fluĭer, piskati, a cînta din fluĭer. V. pisc și piscuĭ). Fluĭer de soc. Capătu carabelor la cimpoĭ. Canalu pe care se scurge făina în postavă la moară. V. pușcocĭ și pițigoaĭe.
PISCOAIE s. (TEHN.) vrană, (reg.) guriță, pospai, ulucaș, (prin Transilv. și Ban.) scoreț. (Prin ~ curge făina măcinată, la moară.)
piscoi s. v. OBOI.

piscoi dex

Intrare: piscoi (s.m.)
piscoi s.m. substantiv masculin
Intrare: piscoi (s.n.)
piscoi s.n.
Intrare: piscoaie
piscoaie 1 pl. -oaie substantiv feminin
piscoaie 2 pl. -oi substantiv feminin