piscicultură definitie

10 definiții pentru piscicultură

PISCICULTÚRĂ s. f. Ramură a zootehniei care se ocupă cu creșterea peștilor în apele naturale, heleșteie, iazuri etc. – Din fr. pisciculture.
PISCICULTÚRĂ s. f. Ramură a zootehniei care se ocupă cu creșterea peștilor în apele naturale și în cele amenajate. – Din fr. pisciculture.
PISCICULTÚRĂ s. f. Ramură a zootehniei, care se ocupă cu creșterea peștilor în apele naturale și heleșteie. Direcția pisciculturii din Ministerul Agriculturii. ▭ Piscicultura nu are alt scop decît a înmulți peștii. I. IONESCU, M. 91.
piscicultúră s. f., g.-d. art. piscicultúrii
piscicultúră s. f., g.-d. art. piscicultúrii
PISCICULTÚRĂ s.f. Ramură a zootehniei care studiază creșterea și înmulțirea peștilor în apele naturale și în heleșteie. [< fr. pisciculture, cf. lat. piscis – pește, cultura – cultură].
PISCICULTÚRĂ s. f. ramură a zootehniei care se ocupă cu creșterea și valorificarea peștelui. (< fr. pisciculture)
PISCICULTÚRĂ f. Ramură a zootehniei care se ocupă cu metodele de creștere și de înmulțire a peștilor. /<fr. pisciculture
*piscicultúră f., pl. ĭ (d. lat. piscis, pește, și cultura). Arta de a crește peștiĭ (luînd măsurĭ contra distrugeriĭ lor ș. a.).
PISCI- „pești”. ◊ L. piscis „pește” > fr. pisci-, engl. id. > rom. pisci-. □ ~cide (v. -cid), s. n. pl., substanțe chimice organice folosite pentru uciderea peștilor fără valoare economică din bazinele piscicole; ~col (v. -col1), adj., 1. Referitor la pești. 2. Relativ la piscicultură; ~cultură (v. -cultură), s. f., ramură a zootehniei care se ocupă cu creșterea și înmulțirea peștilor în apele naturale și în heleșteie; ~form (v. -form), adj., în formă de pește; ~vor (v. -vor), adj., care se hrănește cu pește.

piscicultură dex

Intrare: piscicultură
piscicultură substantiv feminin