pirpiriu definitie

15 definiții pentru pirpiriu

PIRPIRÍU, -ÍE, pirpirii, adj. 1. (Despre ființe) Care și-a încetat dezvoltarea normală sau a degenerat; firav, pipernicit, jigărit. 2. (Rar) Lipsit de avere. 3. (Despre oameni) Care este îmbrăcat sărăcăcios, jerpelit sau (prea) subțire; (despre îmbrăcăminte) prea subțire, nepotrivit cu vremea friguroasă, jerpelit. – Din tc. pırpıri.
PIRPIRÍU, -ÍE, pirpirii, adj. 1. (Despre ființe) Care și-a încetat dezvoltarea normală sau a degenerat; firav, pipernicit, jigărit. 2. (Rar) Lipsit de avere. 3. (Despre oameni) Care este îmbrăcat sărăcăcios, jerpelit sau (prea) subțire; (despre îmbrăcăminte) prea subțire, nepotrivit cu vremea friguroasă, jerpelit. – Din tc. pırpıri.
PIRPIRÍU, -ÍE, pirpirii, adj. (Despre oameni) 1. Mic, pipernicit, jigărit, sfrijit. Erați toți pirpirii. Dacă ai fi fost cu verii dinspre partea tatii, s-ar fi schimbat povestea, căci aveau faimă de bătăuși. PAS, Z. X 103. Un găligan de școlar, cît un bivol de mare, tăbărîse pe un băiat slab și pirpiriu. GHICA, S. 676. ◊ (Substantivat) Frederic rîdea, înțelegînd cam ce-a spus pirpiriul. PAS, Z. I 306. 2. Îmbrăcat cu haine (prea) subțiri. Înainte de amiazi, intră în băcănie un funcționăraș foarte pirpiriu, deși afară era destul de ger. CARAGIALE, O. II 81. ♦ (Substantivat) Persoană fără avere. N-ar fi rău să vă gindiți la o afacere cu niște gospodari mai bogați. Dascălul Iov e un pirpiriu, popa Irimescu de-abia acum se înfiripă. SADOVEANU, P. M. 34. ♦ (Despre îmbrăcăminte) (Prea) subțire, nepotrivit pentru vreme friguroasă. Bătu talpa mai apăsat, să-și dezmorțească vîrful degetelor în pantofii pirpirii. C. PETRESCU, C. V. 118.
pirpiríu adj. m., f. pirpiríe; pl. m. și f. pirpiríi
pirpiríu adj. m., f. pirpiríe; pl. m. și f. pirpiríi
PIRPIRÍU adj. 1. v. pipernicit. 2. v. slab. 3. v. debil.
PIRPIRÍU adj. v. jerpelit, peticit, rupt, zdrențăros, zdrențuit.
PIRPIRÍU adj., s. v. calic, necăjit, nevoiaș, sărac, sărman.
Pirpiriu ≠ robust, zdravăn
PIRPIRÍU ~e (~i) 1) (despre organisme vii) Care s-a oprit din dezvoltare sau a degenerat; cu dimensiuni reduse din cauza dezvoltării anormale; jigărit. 2) (despre persoane) Care poartă haine sărăcăcioase sau subțiri; îmbrăcat în haine sărăcăcioase sau subțiri. 3) (despre îmbrăcăminte) Care este sărăcăcios, subțire și nepotrivit cu vremea friguroasă; jerpelit. /<turc. pirpiri
pirpiriu a. jigărit: băiat slab și pirpiriu CR.; pirpiri-cosac, golan, sărăcuț: când se văzu și el pirpiri-cosac, golănel și gonit ISP. [Turc. PIRPIRI, nevoiaș]. V. saxana.
pirpiríŭ, -íe adj. (turc. pirpiri, muncitoresc, grosolan). Fam. Perpelit, îmbrăcat cam prost orĭ cam supțire ĭarna.
pirpiriu adj. v. JERPELIT. PETICIT. RUPT. ZDRENȚĂROS. ZDRENȚUIT.
pirpiriu adj., s. v. CALIC. NECĂJIT. NEVOIAȘ. SĂRAC. SĂRMAN.
PIRPIRIU adj. 1. chircit, degenerat, închircit, nedezvoltat, pipernicit, pricăjit, prizărit, sfrijit, (rar) nevoiaș, slab, sterp, (înv. și reg.) scăzut, (reg.) izinit, obidnic, pimnicit, pizghirit, răit, șiștav, (prin Ban.) miciculat, (prin Bucov. și Transilv.) prilestit, (prin Olt.) tîrcav. (Plantă ~.) 2. costeliv, jigărit, pipernicit, prăpădit, prizărit, răpciugos, sfrijit, slab, slăbănog, uscat, uscățiv, (rar) uscăcios, (înv. și reg.) mîrșav, rău, sec, secățiu, secățiv, (reg.) ogîrjit, (Mold. și Transilv.) pogîrjit. (Vită ~ ). 3. debil, delicat, firav, fragil, gingaș, plăpînd, prizărit, sfrijit, slab, slăbănog, slăbuț, șubred, (pop.) pițigăiat, (înv. și reg.) mîrșav, ticălos, (reg.) gubav, moringlav, (Mold. și Transilv.) sighinaș, (Mold. și Olt.) șiștav. (Un copil ~; cu o constituție ~.)

pirpiriu dex

Intrare: pirpiriu
pirpiriu adjectiv