Dicționare ale limbii române

13 definiții pentru pirotehnică

PIROTÉHNIC, -Ă, pirotehnici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține pirotehniei, privitor la pirotehnie; produs prin pirotehnie. 2. S. f. Pirotehnie. – Din fr. pyrotechnique.
PIROTÉHNIC, -Ă, pirotehnici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține pirotehniei, privitor la pirotehnie; produs prin pirotehnie. 2. S. f. Pirotehnie. – Din fr. pyrotechnique.
PIROTÉHNIC, -Ă, pirotehnici, -e, adj. Referitor la pirotehnie, de pirotehnie, produs prin pirotehnie. Produse explozive și pirotehnice.
pirotéhnic adj. m., pl. pirotéhnici; f. pirotéhnică, pl. pirotéhnice
pirotéhnică s. f., g.-d. art. pirotéhnicii
pirotéhnic adj. m. tehnic
pirotéhnică s. f., g.-d. art. pirotéhnicii
PIROTÉHNICĂ s. pirotehnie.
PIROTÉHNIC, -Ă adj. Referitor la pirotehnie; produs prin pirotehnie. [< fr. parotechnique].
PIROTÉHNIC, -Ă I. adj. referitor la pirotehnie; produs prin pirotehnie. II. s. f. pirotehnie. (< fr. pyrotechnique)
PIROTÉHNIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de pirotehnie; propriu pirotehniei. /<fr. pyrotechnique
*pirotécnic și -téhnic, -ă adj. (vgr. pyr, foc, și tehnikós, după regulele arteĭ. V. tecnic). Relativ la pirotecnie.
PIROTEHNICĂ s. pirotehnie.

Pirotehnică dex online | sinonim

Pirotehnică definitie

Intrare: pirotehnic
pirotehnic adjectiv
Intrare: pirotehnică
pirotehnică substantiv feminin