pirostie definitie

16 definiții pentru pirostie

PIROSTÍE s. f. v. pirostrie.
PIROSTRÍE, pirostrii, s. f. 1. (Mai ales la pl.) Unealtă de gospodărie făcută dintr-un cerc sau dintr-un triunghi de fier, sprijinit pe trei picioare, pe care se pun căldarea, ceaunul sau oala la foc; crăcană. 2. (Reg.; la pl.) Cunună care se pune pe capul mirilor în timpul oficierii cununiei religioase. ◊ Expr. (Glumeț) (A(-și) pune pirostriile (în sau pe cap) - a (se) căsători. [Var.: (înv. și reg.) pirostíe s. f.] – Din ngr. pirostiá, bg. pirstija.
PIROSTÍE s. f. v. pirostrie.
PIROSTRÍE, pirostrii, s. f. 1. (Mai ales la pl.) Ustensilă de gospodărie făcută dintr-un cerc sau dintr-un triunghi de fier, sprijinit pe trei picioare, pe care se pun căldarea, ceaunul sau oala la foc; crăcană. 2. (Reg.; la pl.) Cunună care se pune pe capetele mirilor în timpul oficierii căsătoriei religioase; cununie. ◊ Expr. (Glumeț) A(-și) pune pirostriile (în sau pe cap) = a (se) căsători. [Var.: (înv. și reg.) pirostíe s. f.] – Din ngr. pirostiá, bg. pirostija.
PIROSTRÍE, pirostrii, s. f. (Mai ales la pl.) 1. Ustensilă de gospodărie, făcută dintr-un cerc sau dintr-un triunghi de fier, sprijinit pe trei picioare, pe care se așază o căldare, un ceaun sau o oală la foc; (în gospodăria păstorească) ustensilă primitivă formată din trei bețe așezate în formă de piramidă, de care se atîrnă ceaunul sau căldarea, deasupra focului; crăcană. Fata ațîțase grabnic focul la vatra de-afară, umpluse ceaunul cu apă și-l așezase pe pirostrii. SADOVEANU, B. 24. Se dete la o parte, ca să-i facă loc Saftei, care se întoarse, ca să ieie cazanul de pe pirostrii și să scoată cele din urmă rufe din el. SLAVICI, V. P. 17. 2. (Popular) Cunună care se pune pe capetele mirilor, în timpul oficierii căsătoriei religioase; (p. ext.) cununie, ◊ Expr. A(-și) pune pirostriile (în cap) = a se căsători. Dacă Aristică își pune pirostriile, și le pune cu Roaiba. PAS, L. I 293. Intrase la grijă că... o să împletească cosița albă, fără să puie pirostriile în cap. ISPIRESCU, L. 233. Le e rușine să-ți spuie că ar vrea... să puie pirostriile? CARAGIALE, O. I 85. – Variante: pirostíe (CREANGĂ, P. 150, ȘEZ. I 280), pirostréie (GANE, N. I 132), pirostrei (DELAVRANCEA, S. 254), s. f.
pirostríe s. f., art. pirostría, g.-d. art. pirostríei; pl. pirostríi, art. pirostríile
pirostríe s. f., art. pirostría, g.-d. art. pirostríei; pl. pirostríi, art. pirostríile
PIROSTRÍE s. crăcană, (reg.) picioare (pl.), țagră, (prin Transilv.) mâță, (prin Ban. și Transilv.) săgeac. (Pe ~ se pune ceaunul la foc.)
PIROSTRÍE s. v. cunună, cununie.
pirostíe (pirostíi), s. f.1. Trepied. – 2. Coroană care se așază pe tîmplele mirilor la cununia religioasă. – Var. pirostrie, pirosteie, pilostii. Mr. pirust(r)ie, megl. pirustiie. Ngr. πυρωστία (Tiktin), cf. bg. pirostija.
PIROSTRÍE ~i f. 1) mai ales la pl. Obiect de uz casnic, format dintr-o ramă metalică (rotundă sau triunghiulară), fixată pe trei picioare, folosită ca suport pentru un vas pus la foc deschis. * A se lăsa (sau a ședea) în ~i a se așeza cu genunchii îndoiți și sprijinindu-se de pământ numai pe picioare. 2) bis. Coroană care se așază pe capul mirilor în timpul slujbei oficiate cu prilejul căsătoriei; cununie. * A-și pune ~ile pe cap a se căsători. [G.-D. pirostriei] /<ngr. pirostiá, bulg. pirostija
pirostrii f. pl. 1. suport (în genere de trei picioare) al căldării sau ciaunului pe foc; 2. fam. cunună nupțială (ce are asemenea o formă cam triangulară): a pune pirostriile în cap, a se căsători: o să împletească cosiță albă fără să puie pirostriile în cap ISP. [Gr. mod. PYROSTÍA, triped (din vechiu-gr. PYR, foc, și ESTÍA, vatră)].
pirostrie s. v. CUNUNĂ. CUNUNIE.
PIROSTRIE s. crăcană, (reg.) picioare (pl.), țagră, (prin Transilv.) mîță, (prin Ban. și Transilv.) săgeac. (Pe ~ se pune ceaunul la foc.)
pirostríe, pirostrii s. f. (Mai ales la pl.) Obiect de gospodărie din fier, de formă circulară sau triunghiulară cu trei picioare, pe care se așază diferite vase la foc. 2. (Pop.) Cunună care se pune pe capul mirilor la slujba cununiei religioase. [Var.: pirostíe, pirostéie, pirostréie s. f.] – Din gr. pirostia, bg. pirostija.
a-și pune pirostriile expr. (glum.) a se căsători.

pirostie dex

Intrare: pirostrie
pirostie
pirostrie substantiv feminin