pirogă definitie

9 definiții pentru pirogă

PIRÓGĂ, pirogi, s. f. Ambarcațiune rudimentară, lungă și îngustă, cu vâsle sau cu pânze, construită prin scobirea sau cioplirea unui trunchi de copac ori confecționată din piei cusute, folosită de amerindieni, de anumite populații din Africa, India, din insulele din sud-estul Asiei și din Oceanul Pacific. – Din fr. pirogue.
PIRÓGĂ, pirogi, s. f. Ambarcație rudimentară, lungă și îngustă, cu vâsle sau cu pânze, construită prin scobirea sau cioplirea unui trunchi de copac ori confecționată din piei cusute, folosită de anumite populații din Africa, India, din insulele din sud-estul Asiei și din Oceanul Pacific. – Din fr. pirogue.
PIRÓGĂ, pirogi, s. f. Ambarcație primitivă lungă și îngustă, cu pînze sau cu vîsle, făcută dintr-un trunchi de copac scobit, din scoarță de copac sau din piei cusute laolaltă și folosită mai ales de locuitorii din insulele Oceanului Pacific.
pirógă s. f., g.-d. art. pirógii; pl. pirógi
pirógă s. f., g.-d. art. pirógii, pl. pirógi
PIRÓGĂ s.f. Luntre primitivă folosită în Oceanul Pacific, lungă, îngustă și plată (făcută dintr-un trunchi de arbore scobit sau din piei cusute). [Var. piroagă s.f. / < fr. pirogue, it. piroga, cf. sp. piragua < cuv. caraib].
PIRÓGĂ s. f. ambarcație primitivă lungă și îngustă, dintr-un trunchi de arbore scobit sau din piei cusute, la amerindieni și la populația din Oc. Pacific. (< fr. pirogue)[1]
PIRÓGĂ ~gi f. Ambarcație îngustă și lungă, făcută dintr-un trunchi (prin scobire), din scoarță de copac sau din piei cusute, propulsată cu ajutorul pânzelor sau a vâslelor (folosită de amerindieni, de populațiile băștinașe din Oceania etc.); canoe. /<fr. pirogue
*pirógă f., pl. e (fr. pirogue, sp. piragua, cuv. din limba indigenilor din America). Luntre, de ordinar monoxilă, întrebuințată de sălbaticĭ.

pirogă dex

Intrare: pirogă
pirogă substantiv feminin