pirat definitie

2 intrări

24 definiții pentru pirat

PIRÁT, pirați, s. m. Persoană care se îndeletnicește cu pirateria, care comite acte de piraterie; hoț de mare, corsar. ◊ Pirat al aerului = persoană care comite infracțiunea de piraterie aeriană. ♦ Fig. Individ fără scrupule, care se îmbogățește prin jaf, tâlhărie etc. – Din fr. pirate.
PIRÁT, pirați, s. m. Persoană care se îndeletnicește cu pirateria, care comite acte de piraterie; hoț de mare, corsar. ♦ Persoană care comite infracțiunea de piraterie aeriană. ♦ Fig. Individ fără scrupule, care se îmbogățește prin jaf, tâlhărie etc. – Din fr. pirate.
PIRÁT, pirați, s. m. Tîlhar făcînd parte dintr-o bandă care cutreieră mările, pentru a jefui și răpi corăbiile. V. corsar. Ne-a vindut lui Keir de la Alger, șef de pirați, care ne-a suit pe galeră. CAMIL PETRESCU, T. II 180. Bătrînul pirat arătă cu mîna lui vînjoasă spre largul mării, c-un fel de amenințare. BART, E. 30. Corabia spre stînci grăbit plutește, O vezi? Și nici un braț n-o cîrmuiește. Pirați în ea își numără grăbit Averi, și-mpart ce-au jefuit. COȘBUC, P. II 300. ◊ (Adjectival, rar) Flota venețiană a întîlnit flota pirată în dreptul insulei Corfu. CAMIL PETRESCU, T. II 322.
pirát s. m., pl. piráți
pirát s. m., pl. piráți
PIRÁT s. corsar, (înv. și pop.) hoț de mare, tâlhar de mare.
PIRÁT s.m. Hoț, tâlhar care străbate mările pentru a jefui, a prăda. V. corsar. ♦ Navă pirată = Navă armată al cărei echipaj săvârșește acte de piraterie. ♦ Cel care săvârșește acte de piraterie. ♦ Cel care săvârșește acte de piraterie aeriană. ♦ (Fig.) Individ fără scrupule, care se îmbogățește prin jaf etc. [< fr. pirate, it., lat. pirata].
PIRÁT I. s. m. cel care săvârșește acte de piraterie. II. adj. stație ~ = stație radiofonică clandestină; navă ~ = navă armată al cărei echipaj săvârșește acte de piraterie. (< fr. pirate, lat. pirata, gr. pirates)
PIRÁT ~ți m. Hoț de mare; corsar. ◊ ~ aerian a) persoană care comite un act de violență armată asupra echipajului unui avion, pentru a-i schimba cursul; b) aviator care atacă obiecte nemilitare. /<fr. pirate
pirat m. cel ce colindă mările spre a fura și jefui.
*pirát m. (vgr. peirátes, lat. pirata). Corsar, tîlhar de mare: pirațiĭ din nordu Africiĭ infestară mult timp Mediterana. Fig. Individ care se îmbogățește saŭ atacă pin mijloace tîlhăreștĭ: pirațiĭ preseĭ.
PIRAT s. corsar, (înv. și pop.) hoț de mare, tîlhar de mare.
avión-pirát s. n. Avion care zboară ilegal ◊ „Unul din cele peste 1600 avioane-pirat.Sc. 16 XII 66 p. 6. ◊ „Sute de avioane-pirat lăsau încărcătura în Statele Unite.” I.B. 22 IX 75 p. 8 (din avion + pirat; v. C. Lupu în SCL 6/82 p. 504)
editúră-pirát s. f. 1991 Editură care publică lucrări fără a plăti drepturile cuvenite autorilor sau altor edituri v. ediție-pirat (din editură + pirat)
edíție-pirát s. f. (lit.) Ediție neautorizată de autor ◊ „Pe piață apăruseră ediții-pirat ale aceluiași tratat de chimie anorganică.” Fl. 7 I 67 p. 23. ◊ „În culegere figurează schițe și nuvele scrise cândva pentru magazine sau producții din tinerețe care «nu meritau să vadă lumina tiparului». Acestea au ajuns, nu se știe cum, să fie sustrase și tipărite în așa-numite ediții-pirat, cărți neautorizate de autor.” Sc. 24 XI 74 p. 6. ◊ „Edituri-pirat, ediții-pirat, rapturi editoriale de traduceri din literatura universală, furturi de inteligență culturală, artistică, științifică – iată câteva din gravele rezultate scăpate de sub controlul public [...]” R.l. 26 XI 91 p. 2; v. și 28 XII 66 p. 6 (din fr. édition-pirate; DMN 1966)
film-pirát s. n. ◊ „Filme «pirat». Numărul filmelor produse de cinematografia italiană este de trei ori mai mic decât în urmă cu 5 ani. Una din cauze o constituie proliferarea posturilor particulare de televiziune care difuzează așa-numitele filme «pirat» – pelicule copiate pe ascuns, pentru care nu plătesc nici o taxă.” Sc. 11 III 81 p. 5 (din film + pirat)
návă-pirát s. f. (mar.) Navă care cutreieră mările pentru a ataca și jefui alte nave ◊ „Împotriva cargoului «Baku» care transporta zahăr, nava-pirat a tras câteva salve cu tunuri de 20 mm și a deschis foc de mitralieră.” Sc. 30 III 63 p. 6 (din navă + pirat, după fr. bateau-pirate)
rádio-pirát s. Post de radio clandestin ◊ „O nouă stație de radio-pirat [...] va intra în curând în funcție în larg.” R.l. 1 X 66 p. 4 (din fr. radio-pirate; DMN 1966)
stáție-pirát s. f. Stație radiofonică clandestină ◊ „Lupta între autoritățile britanice și stațiile-pirat se apropie de confruntarea finală.” R.l. 1 X 66 p. 4. ◊ „[...] Vă aduceți aminte probabil de cazul stațiilor-pirat organizate în limitele apelor teritoriale engleze?” Săpt. 1 X 71 p. 1; v. și R.l. 9 XI 82 p. 1, R.lit. 25 IV 85 p. 24 (din stație + pirat; cf. fr. station [de radio] pirate; DMN 1969)
PIRAT AL AERULUI, persoană care săvârșește un act de piraterie aeriană (v.).
OMANUL CONTRACTUAL (TRUCIAL STATES [tru:siəl steits] sau COASTA PIRAȚILOR), protectorat britanic (1853-1971), care și-a proclamat independența (1971) sub denumirea de Emiratele Arabe Unite.
pirat I. s. m. pl. pirați (intl.) polițist. II. adj. (pub.) neautorizat, ilegal, clandestin.[1]
radio-pirat, radiouri-pirat s. n. (pub.) post de radio clandestin.
știre-pirat expr. (pub.) 1. știre neautorizată / neoficială. 2. știre falsă.

pirat dex

Intrare: pirat
pirat substantiv masculin
Intrare: știre-pirat
știre-pirat substantiv feminin