piramidă definitie

13 definiții pentru piramidă

PIRAMÍDĂ, piramide, s. f. 1. Poliedru cu baza poligonală și fețele triunghiulare, care se unesc într-un vârf comun. 2. Monument funerar gigantic de piatră în formă de piramidă (1), ridicat pentru faraonii Egiptului antic; p. genei; edificiu arhitectonic monumental în formă de piramidă (1). 3. Grămadă (mare) de obiecte aranjate în formă de piramidă (1). ♦ (Mil.) Piramidă de arme (sau de puști, de carabine) = grup de puști sau de alte arme de foc așezate cu talpa patului pe pământ și sprijinite una de alta la vârful țevii. ♦ Figură de gimnastică executată de mai multe persoane, care se așază în rânduri suprapuse tot mai înguste pe măsură ce se apropie de vârf, în formă de piramidă (1); ansamblu de persoane astfel așezate. 4. Sistem de susținere a viței-de-vie portaltoi, alcătuit dintr-un stâlp înalt din vârful căruia pornesc 6-8 sârme fixate cu câte un țăruș lângă fiecare butuc de viță. 5. (Anat.; în sintagma) Piramidă bulbară = fiecare dintre proeminențele cordoanelor anterioare ale măduvei spinării, la nivelul bulbului rahidian. – Din ngr. piramís, -ídos, lat. pyramis, -idis, fr. pyramide.
PIRAMÍDĂ, piramide, s. f. 1. Poliedru cu baza poligonală și fețele triunghiulare, care se unesc într-un vârf comun. 2. Monument funerar gigantic de piatră în formă de piramidă (1), ridicat pentru faraonii Egiptului antic; p. gener. edificiu arhitectonic monumental în formă de piramidă (1). 3. Grămadă (mare) de obiecte aranjate în formă de piramidă (1). ♦ (Mil.; ieșit din uz) Piramidă de arme (sau de puști, de carabine) = grup de puști sau de alte arme de foc așezate cu talpa patului pe pământ și sprijinite una de alta la vârful țevii. ♦ Figură de gimnastică executată de mai multe persoane, care se așază în rânduri suprapuse tot mai înguste pe măsură ce se apropie de vârf, în formă de piramidă (1); ansamblu de persoane astfel așezate. 4. Sistem de susținere a viței de vie portaltoi, alcătuit dintr-un stâlp înalt din vârful căruia pornesc 6-8 sârme fixate cu câte un țăruș lângă fiecare butuc de viță. 5. (Anat.; în sintagma) Piramidă bulbară = fiecare dintre proeminențele cordoanelor anterioare ale măduvei spinării, la nivelul bulbului rahidian. – Din ngr. piramís, -ídos, lat. pyramis, -idis, fr. pyramide.
PIRAMÍDĂ, piramide, s. f. 1. Poliedru cu bază poligonală și cu fețe triunghiulare care se unesc într-un punct comun. Piramidă pentagonală. Trunchi de piramidă v. trunchi. 2. Monument gigantic de piatră în formă de piramidă (1). La vîntul din pustie, la răcoarea nopții brună, Piramidele din creștet aiurind și jalnic sună Și sălbatec se pling regii în giganticul mormînt. EMINESCU, O. I 44. Cînd tot doarme-n natură, cînd tot e liniștire, Cînd nu mai e mișcare în lumea, celor vii, Deșteaptă priveghează a mea tristă gîndire, Precum o piramidă se-nalță în pustii. ALEXANDRESCU, M. 101. 3. Grămadă de diferite obiecte sau materiale aranjate aproximativ în formă de piramidă (1). Mîncă pe îndelete, copios, printre călătorii purceși in vilegiatură, cu piramidele lor de bagaje. C. PETRESCU, O. P. I 28. Lungiți la rînd, sub petecul de umbră, la baza piramidei de bulgări de cărbuni, dormeau doborîți hamalii negri, pe jumătate goi. BART, E. 19. Făcu o piramidă de patruzeci și șepte căpăține. NEGRUZZI, S. I 156. ◊ (Mil.; ieșit din uz) Piramidă de arme (sau de puști) = grup de puști, de obicei în număr de trei, așezate cu talpa patului pe pămînt și sprijinite una de alta la vîrful țevii. Vreo douăzeci de soldați... băteau din călcîie și se loveau cu palmele peste umeri, să se încălzească, apoi suflau aburi albi, împrejurul cîtorva piramide de puști cu baionetele puse. DUMITRIU, N. 105. 4. Figură de gimnastică, executată de mai multe persoane care se așază unele pe umerii celorlalte, în rînduri suprapuse tot mai înguste, amintind forma unei piramide (1).- Pl. și: (regional) piramizi (BASSARABESCU, S. N. 77).
PIRAMÍDĂ, piramide, s. f. 1. Poliedru cu bază poligonală și cu fețe triunghiulare care se unesc într-un punct comun. 2. Monument gigantic de piatră în formă de piramidă (1). 3. Grămadă de diferite obiecte sau de materiale, aranjate în formă de piramidă (1). ◊ (Mil.; ieșit din uz) Piramidă de arme (sau de puști) = grup de puști așezate cu talpa patului pe pământ și sprijinite una de alta la vârful țevii. 4. Figură de gimnastică, executată de mai multe persoane care se așază în rânduri suprapuse, tot mai înguste, de forma unei piramide (1). [Pl. și: (reg.) piramizi] – Fr. pyramide (< gr.).
piramídă s. f., g.-d. art. piramídei; pl. piramíde
piramídă s. f., g.-d. art. piramídei; pl. piramíde
PIRAMÍDĂ s.f. 1. Monument funerar antic construit din blocuri mari de piatră, care avea patru fețe triunghiulare și în care erau înmormântați faraonii Egiptului. 2. Poliedru care are ca bază un poligon și fețele laterale în formă de triunghi cu același vârf. 3. Figură de gimnastică în care mai multe persoane se așază în rânduri suprapuse în forma unei piramide (2). 4. Formă de coroană de pom cu ax principal. 5. Sistem de susținere a viței de vie portaltoi, alcătuit dintr-un stâlp înalt din vârful căruia pornesc mai multe sârme legate de butuci. 6. Formație anatomică asemănătoare unei piramide (2). ♦ Proeminență osoasă din interiorul cavității timpanice. ◊ Piramide Malpighi = elemente conice care formează substanța medulară a rinichiului. [Pl. -ide, -izi. / < fr. pyramide, it. piramide, cf. lat., gr. pyramis].
PIRAMÍDĂ s. f. 1. poliedru având ca bază un poligon și fețele laterale în formă de triunghi cu același vârf. 2. monument funerar antic, de forma unei piramide (1), din blocuri de piatră, în care erau înmormântați faraonii Egiptului. ◊ edificiu arhitectonic asemănător unui asemenea monument. 3. figură de gimnastică în care mai mulți sportivi se așază în rânduri suprapuse. 4. îngrămădire de materiale, de lucruri etc. în formă de piramidă (1). ◊ formă de așezare a armelor pe sol, cu vârfurile țevilor sprijinite unele de altele. 5. formă de coroană de pom cu ax principal. ◊ sistem de susținere a viței de vie portaltoi, dintr-un stâlp înalt din vârful căruia pornesc mai multe sârme legate de butuci. 6. formație anatomică asemănătoare unei piramide (1). ◊ proeminență osoasă din interiorul cavității timpanice. ♦ ~ bulbară = proeminență a cordoanelor anterioare ale măduvei spinării, la nivelul bulbului rahihdian; ~e Malpighi = formațiuni conice din zona medulară a parenchimului renal, prin care se scurge urina. (< fr. pyramide, lat., gr. pyramis, -idis)
piramídă (piramíde), s. f. – Monument funerar pentru faraoni. Mgr. πυραμίς (sec. XVIII, cf. Gáldi 227) și apoi din fr. pyramide. – Der. piramidal, adj., din fr.
PIRAMÍDĂ ~e f. 1) Poliedru cu fețe triunghiulare unite într-un vârf comun. 2) (în Egiptul antic) Construcție masivă din piatră, având forma unui asemenea poliedru cu baza pătrată, care servea drept monument funerar pentru faraoni. 3) Grămadă de obiecte așezate unele peste altele în forma unui astfel de poliedru. ◊ ~ de arme a) suport cu baza poligonală, pe care se sprijină mai multe arme; b) grup de arme așezate cu patul pe pământ și sprijinite una de alta cu vârfurile țevilor. 4) Figură de gimnastică executată de mai mulți acrobați, care, urcându-se unii pe umerii celorlalți, amintesc prin formă un asemenea poliedru. /<ngr. piramis, ~idas, lat. pyramis, ~idis, fr. pyramide
piramidă f. 1. Geom. solid ce are de bază un poligon și ale cării fețe triunghiulare se împreună în acelaș punct; 2. nume dat monumentelor egiptene în formă de piramidă; 3. fig.: p’ale stejarilor vârfuri piramide de verdeață GR. AL.
*piramídă f., pl. e și izĭ (vgr. pyramis, pyramidos). Geom. Solid care are ca bază un poligon oare-care și ca fețe laterale niște triunghĭurĭ care se unesc în acelașĭ punct, numit vîrfu piramideĭ: o piramidă cu colțurile rătunzite devine con. Colosal monument în formă de piramidă cu baza patrată la vechiĭ Egiptenĭ și care servea ca mormînt pentru faraonĭ: cea maĭ înaltă piramidă e a luĭ Cheops (138 m), care era considerată pintre cele șapte minunĭ ale lumiĭ. Grămadă de obĭecte așezate în formă de piramidă: soldațiĭ pe cîmp îșĭ așează puștile în piramide rezemîndu-le una de alta. – Suprafața laterală a uneĭ piramide regulare e egală cu perimetru bazeĭ înmulțit cu jumătatea apotemeĭ, ĭar volumu e egal cu suprafața bazeĭ înmulțită cu înălțimea și împărțind produsu pin 3.
PIRAMÍDĂ (< fr., lat., ngr.) s. f. 1. Corp geometric (poliedru) în care o față, numită bază, este un poligon oarecare, iar celelalte (numite fețe laterale) sunt triunghiuri, având toate un vârf comun, numit vârful piramidei. 2. Monument funerar gigantic, din piatră, având forma unei p. (1) regulate; uneori are formă de turn sau este în trepte. Aceste construcții, uneori de dimensiuni colosale, au fost înălțate în Mesopotamia (ziguratele), de către babilonieni și în Thailanda, cele mai importante fiind ridicate în Egipt și Mexic. Cea mai veche p. din Egipt este „p în trepte” de la Saqqara, ridicată la c. 2700 î. Hr. pentru faraonul Zoser; printre p. celebre se numără cele de la Giseh, construite pentru faraonii Kheops (considerată una dintre cele șapte minuni ale lumii antice), Khefren și Mykerinos. În Mexic, grupul cel mai important de p. se află la Teotihuacán („Piramida Soarelui”) și Tikal; ele au fost construite de triburile maya în trepte și serveau ca lăcașuri de cult. ♦ P. ext. Edificiu arhitectonic de forma unei piramide (2). 3. (GEOGR.) P. coafată (sau de pământ) = microformă de relief, rezultată ca urmare a procesului de eroziune în formații de roci friabile conservate în formă de coloane care susțin în vârf blocuri de rocă dură. În România sunt cunoscute cele din jud. Vâlcea (din Valea Stăncioiului și de la Slătioara). 4. Îngrămădire de materiale, de lucruri etc. în formă de p. (1). ♦ Formă de așezare a armelor, în care tălpile paturilor sunt dispuse circular pe sol, iar vârfurile țevilor se sprijină unele de celelalte. 5. Exercițiu de gimnastică, executat de mai multe persoane, care se așază în rânduri suprapuse tot mai înguste spre vârf în formă de p. (1). 6. (ANAT.) P. bulbară = fiecare dintre proeminențele cordoanelor anterioare ale măduvei spinării, la nivelul bulbului rahidian. Piramidele lui Malpighi v. Malpighi. 7. (BIOL.) P. trofică = diagramă care prezintă schematic raporturile cantitative dintre organismele care trăiesc într-o unitate spațială, la fiecare nivel al lanțului trofic; de ex.: producători primari (plantele verzi), consumatori de ordinul I (erbivore), consumatori secundari (carnivore), consumatori terțiari (carnivore de vârf). Deoarece numărul de indivizi se micșorează substanțial de la un nivel la altul, diagrama are o bază foarte largă și este foarte îngustă în partea superioară. În funcție de sistemul de calcul, diagrama poate fi: p. numerică (prezintă numărul de indivizi de la fiecare nivel, fiind cea mai frecvent utilizată), p. biomaselor (prezintă cantitatea de substanță uscată în g/m2 la fiecare nivel) sau p. energiei (cantitatea de energie disponibilă la fiecare nivel; este cea mai precisă, dar mai greu de realizat). 8. Piramida vârstelor = diagramă prin care se reprezintă, simetric pentru cele două sexe, numărul de locuitori, pe grupe de vârstă de la 0 la peste 90 de ani, iar pe scara orizontală numărul de persoane din fiecare grupă. În funcție de dinamica populației respective, forma este mai mult sau mai puțin asemănătoare cu a unei p.; dacă sporul natural este în scădere, baza p. poate fi mai mică decât partea ei centrală. Generațiile cu un număr ridicat de decese (datorită unor războaie, epidemii etc.) ies în evidență printr-o îngustare corespunzătoare a segmentului respectiv al diagramei.

piramidă dex

Intrare: piramidă
piramidă substantiv feminin
piramidă