pipi definitie

2 intrări

13 definiții pentru pipi

PIPI, pipiuri, s. n. (Fam.) Urină. [Acc. și: pipi] – Din fr. pipi.
PIPÁ, pipez, vb. I. Intranz. și tranz. (Reg.) A fuma (cu pipa). [Prez. ind. și: pip] – Din pipă.
PÍPI subst. sg. (Fam.) Urină. [Acc. și: pipí] – Din fr. pipi.
PIPÁ, pip și pipez, vb. I. Intranz. (Transilv.) A fuma (cu pipa). Îți dăm și o pipă, spune înălțatului împărat să pipeze cu ea. RETEGANUL, P. II 69. [Bărbatul] să stea-n casă la pipat, Să nu meargă seara-n sat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 181. ◊ Tranz. Fetele din Arpătac Mereu pipă la tăbac. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 452.
pipá (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 3 pipeáză
!pípi (fam.) s. n., art. pipíul; pl. pipíuri
pípi s. n.
PIPÁ vb. (reg.) a tăbăci. (Toată ziua ~ mahorcă.)
PÍPI s. v. urină.
pip și pipéz, a v. tr. și intr. (d. pipă). Trans. Fumez.
*PIPA vb. (reg.) a tăbăci. (Toată ziua ~ mahorcă.)
pipi s. v. URINĂ.
pipi s. invar. urină

pipi dex

Intrare: pipa (1 pip)
pipa 1 pip verb grupa I conjugarea I
Intrare: pipi
pipi substantiv neutru
  • pronunție: pip'i, p'ipi