PIPERNICÍ, pipernicesc, vb. IV. Refl. (Despre animale, plante sau părți ale lor) A se opri din creștere, din dezvoltare sau a degenera din punct de vedere biologic (din cauza unor condiții neprielnice). – Et. nec.

PIPERNICÍT, -Ă, piperniciți, -te, adj. (Despre animale, plante sau părți ale lor; adesea substantivat) Care s-a oprit din creștere, din dezvoltare sau a degenerat din punct de vedere biologic (din cauza unor condiții neprielnice); chircit, sfrijit. – V. pipernici.

PIPERNICÍ, pipernicesc, vb. IV. Refl. (Despre animale, plante sau părți ale lor) A se opri din creștere, din dezvoltare sau a degenera din punct de vedere biologic (din cauza unor condiții neprielnice). – Et. nec.

PIPERNICÍT, -Ă, piperniciți, -te, adj. (Despre animale, plante sau părți ale lor; adesea substantivat) Care s-a oprit din creștere, din dezvoltare sau a degenerat din punct de vedere biologic (din cauza unor condiții neprielnice); chircit, sfrijit. – V. pipernici.

PIPERNICÍ, pipernicesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se opri din creștere sau din dezvoltare (din cauza unei boli, a unor condiții neprielnice etc.), a pierde din vlagă, a se usca. Din lipsă de nutreț bun, rasele indigene [de vite] se pipernicesc și se zgîrcesc, de nu le mai cunoaște cineva. I. IONESCU, P. 234.

PIPERNICÍT, -Ă, piperniciți, -te, adj. (Despre ființe și plante) Oprit din creștere, nedezvoltat (din cauza unei boli sau a unor condiții nefavorabile); slăbit, uscat (de bătrînețe), chircit, sfrijit. Era pipernicit, cu brațe subțiri, fără musculatură, cu obrazul fără sînge și numai cu pomeții prea roz, ca stigmatul ftiziei. C. PETRESCU, Î. II 112. La mijlocul unei prăpăstii uriașe, descoperi o scobitură, nu adîncă, acoperită în partea de jos cu mușchi și umbrită de un brad pipernicit ce se pripășise acolo printr-o minune a firii. STĂNOIU, C. I. 153. ◊ (Substantivat) Doctorul, un pipernicit de om numai cît un baston, cu o bărbuță rară, cu un glas pițigăiat, care mai vorbea și bîlbîit. ZAMEIRESCU, R. 203.

!pipernicí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pipernicéște, imperf. 3 sg. se piperniceá; conj. prez. 3 să se piperniceáscă

pipernicí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pipernicésc, imperf. 3 sg. piperniceá; conj. prez. 3 sg. și pl. piperniceáscă

PIPERNICÍ vb. a se chirci, a degenera, a se închirci, a se sfriji, a se zgârci, (înv. și reg.) a scădea, (reg.) a se izini, a se șiștăvi, (prin Ban.) a se micicula, (Mold. și Bucov.) a se prizări, (prin Olt.) a se târcăvi. (Planta s-a ~.)

PIPERNICÍT adj. 1. chircit, degenerat, închircit, nedezvoltat, pirpiriu, pricăjit, prizărit, sfrijit, (rar) nevoiaș, slab, sterp, (înv. și reg.) scăzut, (reg.) izinit, obidnic, pimnicit, pizghirit, răit, șiștav, (prin Ban.) miciculat, (prin Bucov. și Transilv.) prilestit, (prin Olt.) târcav. (Plantă ~.) 2. v. slab.

Pipernicit ≠ robust, zdravăn

A SE PIPERNICÍ mă ~ésc intranz. A se opri din dezvoltare sau a-și micșora dimensiunile; a rămâne sau a deveni mic; a degenera din punct de vedere biologic (din cauza unor condiții neprielnice); a se chirci; a se prizări. /Orig. nec.

pipernicì v. 1. a se strânge, vorbind de plante; 2. a lâncezi, vorbind de viețuitoare: un bătrân slab pipernicit ISP. [Origină necunoscută].

pipernicésc v. tr. (d. piper, din cauza credințeĭ populare că cine înghite nemestecat un bob de piper, nu maĭ crește). Opresc din creștere, fac să rămîĭe nedezvoltat. V. refl. Mă opresc în creștere: un copil, un cal, un copac pipernicit. V. împilesc și zîrnesc.

PIPERNICI vb. a se chirci, a degenera, a se închirci, a se sfriji, a se zgîrci, (înv. și reg.) a scădea, (reg.) a se izini, a se șiștăvi, (prin Ban.) a se micicula, (Mold. și Bucov.) a se prizări, (prin Olt.) a se tîrcăvi. (Planta s-a ~.)

PIPERNICIT adj. 1. chircit, degenerat, închircit, nedezvoltat, pirpiriu, pricăjit, prizărit, sfrijit, (rar) nevoiaș, slab, sterp, (înv. și reg.) scăzut, (reg.) izinit, obidnic, pimnicit, pizghirit, răit, șiștav, (prin Ban.) miciculat, (prin Bucov. și Transilv.) prilestit, (prin Olt.) tîrcav. (Plantă ~.) 2. costeliv, jigărit, pirpiriu, prăpădit, prizărit, răpciugos, sfrijit, slab, slăbănog, uscat, uscățiv, (rar) uscăcios, (înv.) mîrșav, rău, sec, secățiu, secățiv, (reg.) ogîrjit, (Mold. și Transilv.) pogîrjit. (Vită ~.)