PIPĂRÁ vb. I v. pipera.

PIPERÁ, piperez, vb. I. Tranz. A pune piper (1) sau, p. ext., alte condimente (iuți) în mâncare. ♦ (Rar) A ustura, a pișca (în urma consumării unui aliment puternic condimentat). [Var.: pipărá vb. I] – Din piper.

PIPĂRÁ vb. I v. pipera.

PIPERÁ, piperez, vb. I. Tranz. A pune piper (1) sau, p. ext., alte condimente (iuți) în mâncare. ♦ (Rar) A ustura, a pișca (în urma consumării unui aliment puternic condimentat). [Var.: pipărá vb. I] – Din piper.

PIPĂRÁ vb. I v. pipera.

PIPERÁ, piperez, vb. I. Tranz. (Și în forma pipăra) A pune piper într-o mîncare, pentru a-i potrivi gustul. ♦ Intranz. A avea gustul înțepător al piperului, a produce usturime. Pipărușul pipără. PĂSCULESCU, L. P. 96. – Variantă: pipărá (prez. ind. și: pipăr) vb. I.

piperá (a ~) vb., ind. prez. 3 pipereáză

piperá vb., ind. prez. 1 sg. piperéz, 3 sg. și pl. pipereáză

A PIPERÁ ~éz tranz. 1) (mâncăruri, alimente) A condimenta cu piper; a drege cu piper. 2) reg. (produs alimentar) A trata cu ardei (pentru a da gust iute); a ardeia; a iuți. /Din piper

piperéz v. tr. Dreg cu piper: a pipera o cĭorbă.