piperacee definitie

9 definiții pentru piperacee

PIPERACÉE, piperacee, s. f. (La pl.) Familie de plante dicotiledonate cu proprietăți aromatice, cu flori mici, dispuse în amenți lungi, și cu fructul în formă de boabe; (și la sg.) plantă din această familie. – Din fr. pipéracée, lat. piperaceae.
PIPERACÉE, piperacee, s. f. (La pl.) Familie de plante dicotiledonate cu proprietăți aromatice, cu flori mici, dispuse în amenți lungi, și cu fructul în formă de boabe; (și la sg.) plantă din această familie. – Din fr. pipéracées, lat. piperaceae.
piperacée s. f., art. piperacéea, g.-d. art. piperacéei; pl. piperacée
piperacée s. f., pl. piperacée
PIPERACÉE s.f.pl. Familie de plante dicotiledonate apetale cu proprietăți aromatice foarte pronunțate, având ca tip piperul; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. pipéracées].
PIPERACÉE s. f. pl. familie de plante dicotiledonate apetale din regiunile tropicale, cu proprietăți aromatice pronunțate: piperul. (< fr. pipéracées, lat. piperaceae)
PIPERACÉE ~ f. 1) la pl. Familie de plante (liane, ierburi sau arbuști) cu frunze alterne, cu flori grupate în inflorescențe de tip spic sau racem și cu fruct în formă de boabe (reprezentant: piperul). 2) Plantă din această familie. /<fr. pipéracées
*piperacéŭ, -ée adj., pl. eĭ, ee (în lat. botanică piperáceus, d. lat. piper, piper). Bot. Din familia piperuluĭ. S. f. pl. O familie de plante cu doŭă cotiledoane și fără petale și al căror tip e piperu (negru).
PIPERACÉE (< fr.; {s} lat. piper „piper”) s. f. pl. Familie de plante dicotiledonate, apetale, erbacee sau lemnoase, uneori liane, cu frunze simple, alterne, flori bisexuate grupate în inflorescențe și fruct bacă sau drupă, semințe cu albumen dezvoltat (ex. piperul). Conțin substanțe rășinoase și uleiuri eterice; unele se cultivă ca plante decorative. Sunt răspândite mai ales în regiunile tropicale.

piperacee dex

Intrare: piperacee
piperacee substantiv feminin