pipăruș definitie

2 intrări

13 definiții pentru pipăruș

PIPĂRÚȘ, pipăruși, s. m., s. n. 1. S. m. (Bot.; pop.) Ardei; p. restr. fructul acestei plante (în special ardeiul iute). 2. S. n. Numele unui dans popular care se joacă mai ales la nunți; melodie după care se execută acest dans. – Piper + suf. -uș.
PIPĂRÚȘ, pipăruși, s. m., s. n. 1. S. m. (Bot.; pop.) Ardei; p. restr. fructul acestei plante (în special ardeiul iute). 2. S. n. Numele unui dans popular care se joacă mai ales la nunți; melodie după care se execută acest dans. – Piper + suf. -uș.
PIPĂRÚȘ, pipăruși, s. m. 1. (Mold.) Ardei mic și iute. Pipărușul pipară. PĂSCULESCU, L. P. 96. ◊ (Metaforic) [De ger] i se făcuse nasul pîpăruș și obrazul pătlăgea vînătă. La TDRG. 2. (În forma articulată) Numele unui dans popular, care se joacă mai ales la nunți. Trăgeau cu foc la niște hori, bătuta, brîul, ca-la-ușa-cortului, de unul singur, pipărușul și cîte jocuri toate. ISPIRESCU, L. 238.
PIPÉR, (3) piperi, s. m. 1. Plantă tropicală, cu tulpina agățătoare, cu fructele ca niște bobițe negre, comestibile (Piper nigrum). Făcea triajul unor scrisori vechi, păturite într-o cutie de lemn de piper încrustată cu arabescuri de argint. BART, E. 173. ♦ (Cu sens colectiv) Fructul acestei plante, cu gust iute și aromatic, folosit drept condiment. Băuse un chil de vin fiert cu piper. PREDA, Î. 161. S-a oprit din zbor o cioară. Neagră ca un as de pică, Sub nemărginitul cer; Singuratică și mică Cît o boabă de piper. TOPÎRCEANU, P. 200. Ca bunii săi și tata vindea în tîrg piper. NEGRUZZI, S. II 230. Piperul e negru și-l pun dasupra pilafului. PANN, P. V. II 129. ◊ Loc. adj. (Despre glume, anecdote etc.) Cu piper = indecent, picant. Nașul spunea o glumă mai cu piper și finii rîdeau ca la comandă, toți. PAS, Z. I 175. ◊ Expr. A avea (sau a fi cu) piper pe limbă = a fi răutăcios, caustic, mușcător. Ardei ai avut totdeauna pe limbă, dar s-ar zice că acuma ai și piper. PAS, L. II 75. A i se sui (sau a-i veni cuiva) piperul la nas sau a-și lua piper în nări = a se supăra, a se mînia; a-i sări (cuiva) muștarul. A da (cuiva) cu piper (pe) la nas = a supăra, a mînia, a ofensa (pe cineva). A face (pe cineva) cu sare și cu piper = a dojeni (pe cineva), a mustra aspru; a face cu ou și cu oțet. A-i sta (cuiva) ca piperu-n nas = a-i fi (cuiva) nesuferit; a-i sta ca sarea-n ochi. Piper între voi, să rîdem și noi! se spune pentru a ațîța sau a înteți cearta între doi inși și a face apoi haz pe socoteala lor. (Cu pronunțare regională) Ian să cerc a presăra chiper între Florin și Florica... vorba ceea: chiper între voi, să rîdem și noi. ALECSANDRI, T. 906. 2. Fig. Element dinamic, înviorător; farmec, haz. Și-ncepui să-l acompaniez, bătînd toba cu deștele pe fundul pălăriei – fără asta nu mergea: toba, cu grupetele ei în contratimp, asta e piperul marșului. CARAGIALE, N. s. 51. 3. Ardei (planta sau fructul). Frunzuleană de piper, Cîte păsări sînt pe cer, Toate pîn’ la ziuă pier. Numai păsăruica mea Șăde sus pe-o rămurea. SEVASTOS, C. 115. (Cu pronunțare regională) Cîteodată, în această denumire intră și. ardeii sau chiperii. PAMFILE, A. R. 197. ♦ Ardei roșu pisat; boia, păprică. Slănină afumată presărată cu piper roșu. BUJOR, S. 100. 4. (În forma articulată) Numele unui dans popular, care se joacă mai ales la nunți; pipărușul. De îndată ce s-a săvîrșit masa de cununie, toți nuntașii se prind la joc, ce durează pîn-aproape de către seară, cam cu următoarele jocuri:... opinca... piperul. SEVASTOS, N. 282.
pipărúș s. m., pl. pipărúși
pipărúș s. m., pl. pipărúși
PIPĂRÚȘ s. v. ardei, piperul-lupului, popilnic.
PIPĂRÚȘ ~i m. 1) pop. Plantă legumicolă cultivată pentru fructul ei cărnos, bogat în vitamine, la început verde, apoi galben, având gust dulce (sau iute); ardei. ◊ Cu ~ cu o ușoară nuanță obscenă; picant. 2) Fruct al acestei plante. /piper + suf. ~uș
ardeiu m. plantă originară din Brazilia, al cării fruct roșu aprins și cu gust arzător se întrebuințează în bucătărie ca salată și ca condiment (Capsicum annuum): ardeiul se numește în Mold. pipăruș și în Tr. paprică. [Nume tras din verbul a arde, din cauza gustului său înțepător (v. usturoiu)].
pipăruș n. Mold. ardeiu. ║ adv. roșu ca un pipăruș: i se făcuse nasu pipăruș AL. [Diminutiv din piper].
Pipăruș m. copil cât un bob de piper dar de o putere afară din cale (în poveștile populare).
pipărúș m. (d. piper). Est. Ardeĭ mic, ardeĭ. – Pop. chi-. La Isp. „un dans pop.”.
pipăruș s. v. ARDEI. PIPERUL-LUPULUI. POPILNIC.

pipăruș dex

Intrare: pipăruș
pipăruș substantiv masculin
Intrare: Pipăruș
Pipăruș