pion definitie

14 definiții pentru pion

PIÓN, pioni, s. m. 1. Fiecare dintre cele șaisprezece piese de cea mai mică valoare de la jocul de șah, așezate, la începutul partidei, înaintea celorlalte piese. 2. Fig. Luptător pentru o cauză, pentru o idee nouă, exponent al unei concepții noi. [Pr.: pi-on] – Din fr. pion.
PIÓN, pioni, s. m. 1. Fiecare dintre cele șaisprezece piese de cea mai mică valoare de la jocul de șah, așezate, la începutul partidei, înaintea celorlalte piese. 2. Fig. Luptător pentru o cauză, pentru o idee nouă, exponent al unei concepții noi. [Pr.: pi-on] – Din fr. pion.
pión s. m., pl. pióni
pión s. m., pl. pióni
PIÓN s. v. curier, mesager, ștafetă.
PIÓN s. (FIZ.) mezon.
PIÓN s.m. 1. Cea mai mică piesă la jocul de șah. 2. (Fig.) Element înaintaș al unei organizații, al unui plan de acțiune etc.; militant, ostaș. [Pron. pi-on. / < fr. pion].
PIÓN s. m. 1. (șah) piesă de cea mai mică valoare. 2. particulă subatomică, care are proprietatea de a descărca energie asupra unui punct precis. 3. (fig.) element înaintaș al unei organizații, al unui plan de acțiune etc.; militant pentru o cauză. (< fr. pion)
PIÓN ~i m. 1) Figură de șah având cea mai mică valoare, care se așază la începutul partidei, înaintea celorlalte piese. ~ul reginei. 2) fig. Persoană care este exponent al unei concepții noi. 3) fig. Persoană lipsită de autoritate, fiind folosită fără a i se cere consimțământul. [Sil. pi-on] /<fr. pion
pion m. 1. cea mai mică piesă a jocului de șah; 2. fiecare din piesele unui joc în table.
Pion n. alt nume dat Ceahlăului.
*pión m. (fr. pion, d. lat. pĕdo, pĕdónis, „care are picĭoru mare”, apoĭ „pedestru”. V. pieton). Pĭesă mică (soldat) la jocu de șah. Rotițele de la jocu de table.
pion s. v. CURIER. MESAGER. ȘTAFETĂ.
pión s. m. (fiz.) Tip de particulă subatomică ◊ „O nouă metodă de luptă împotriva cancerului va fi supusă în curând primelor experimente clinice. Este vorba de iradierea celulelor din tumorile maligne cu «pioni», particule subatomice, ce au proprietatea de a descărca energie asupra unui punct precis.” Sc. 17 V 79 p. 5; v. și spion (1965) (din engl. pion; cf. fr. pion; PR 1957; DT; DN, DEX, DN3 – alte sensuri)

pion dex

Intrare: pion (piesă)
pion substantiv masculin
  • silabisire: pi-on
Intrare: pion (fiz.)
pion substantiv masculin
  • silabisire: pi-on
Intrare: Pion
Pion