pinulă definitie

9 definiții pentru pinulă

PINÚLĂ, pinule, s. f. 1. Placă de metal având o deschizătură și un fir de vizare, care servește la stabilirea aliniamentelor de teren. 2. Fiecare dintre frunzulițele care constituie o frunză de ferigă. – Din fr. pinnule.
PINÚLĂ, pinule, s. f. 1. Placă de metal având o deschizătură și un fir de vizare, care servește la stabilirea aliniamentelor de teren. 2. Fiecare dintre frunzulițele care constituie o frunză de ferigă. – Din fr. pinnule.
PINÚLĂ, pinule, s. f. Placă mică de metal avînd o deschizătură și un fir de vizare, așezată perpendicular pe fiecare dintre capetele unei alidade și servind la stabilirea aliniamentelor de teren.
pinúlă s. f., g.-d. art. pinúlei; pl. pinúle
pinúlă s. f., g.-d. art. pinúlei; pl. pinúle
PINÚLĂ s.f. 1. Lamă metalică în care este tăiată o fantă în a cărei axă se află un fir subțire și care, montată la capetele unei alidade, servește la determinarea prin vizare a direcției aliniamentelor. 2. Pană mică, aripioară, aripă. ♦ Fiecare dintre frunzulițele care constituie o frunză compusă de ferigă. V. foliolă. [< fr. pinnule, cf. lat. pinnula].
PINÚLĂ s. f. 1. lamă metalică în care este tăiată o fantă în a cărei axă se află un fir de vizare la capetele unei alidade, servind la determinarea aliniamentelor de teren. 2. pană mică, aripioară. 3. fiecare dintre foliolele care formează o frunză de ferigă. (< fr. pinnule)
PINÚLĂ ~e f. Instrument constând dintr-o placă de metal cu o deschizătură și un fir de vizare, folosit la stabilirea aliniamentelor de teren. /<fr. pinnule
*pínulă f., pl. e (lat. pinnula, dim. d. pinna, pană. V. pană). O mică placă de alamă rîdicată perpendicular la amîndoŭă capetele alidadeĭ și care are o deschizătură pin care să te poțĭ uĭta.

pinulă dex

Intrare: pinulă
pinulă substantiv feminin