Definiția cu ID-ul 930052:
PINGELÍ, pingelesc,
vb. IV.
Tranz. A pune pingele la o încălțăminte. A pus mîna într-o zi pe-o gheată și a început s-o pingelească. PAS, Z. I 199. ◊
Absol. Meseriașii găsiră un cotlon ici-colo și se apucară de meserie: cizmarii să pingelească, croitorii să pingălească. PAS, Z. III 279. ◊
Refl. pas. Bineînțeles că și ghetele le pingeleam cît timp cizmarul socotea că se pot pingeli cuviincios. CAMIL PETRESCU, U. N. 96. – Variantă:
pingeluí vb. IV.
Pingelit dex online | sinonim
Pingelit definitie