pință definitie

9 definiții pentru pință

PÍNȚĂ, pințe, s. f. (Zool.; reg.) Popândău. – Et. nec.
PÍNȚĂ, pințe, s. f. (Zool.; reg.) Popândău. – Et. nec.
PÍNȚĂ, pințe, s. f. Specie de șoarece de cîmp. Pințele, cu labe scurticele la piept, iar la spate cu picioroange, care And umblă se saltă ca locustele... i se arătau lui în cale. ODOBESCU, S. IV 185.
pínță (reg.) s. f., g.-d. art. pínței; pl. pínțe
pínță s. f., g.-d. art. pínței; pl. pínțe
PÍNȚĂ s. v. guzgan, marmotă, popândău, șobolan.
pínță (pínțe), s. f. – Rozător de cîmp (Alactaga saliens). – Var. chință. Origine îndoielnică. În Munt. Trebuie să fie cuvînt expresiv, bazat pe chiț „interjecție emisă de șoarece” cu infix nazal; sau mai sigur, pornind de la *piț- „mic”, cf. piță, pănțăruș.
pință f., pl. e. Munt. vest. Un fel de guzgan de cîmp, probabil, guzganu săritor (alactaga saliens), confundat și cu popondocu. Fig. Fată vioaĭe și cam ștrengăriță. – În Munt. est chință. V. grivan.
pință s. v. GUZGAN. MARMOTĂ. POPÎNDĂU. ȘOBOLAN.

pință dex

Intrare: pință
pință substantiv feminin