pimniță definitie

18 definiții pentru pimniță

PÍMNIȚĂ s. f. v. pivniță.
PÍVNIȚĂ, pivnițe, s. f. Încăpere sau grup de încăperi subterane, zidite de obicei dedesubtul unei clădiri și destinate depozitării unor materiale (lemne, cărbuni etc.) sau unor produse alimentare; beci. ◊ Expr. A ieși (sau a se auzi) ca din (sau dintr-o) pivniță = (despre voce) a ieși (sau a se auzi) de departe sau cu timbrul scăzut, profund, grav. A vorbi ca din pivniță = a vorbi cu timbrul scăzut, profund, grav. [Var.: (înv. și reg.) pímniță s. f.] – Din sl. pivĭnica.
PÍMNIȚĂ s. f. v. pivniță.
PÍVNIȚĂ, pivnițe, s. f. Încăpere sau grup de încăperi subterane, zidite de obicei dedesubtul unei clădiri și destinate păstrării unor materiale (lemne, cărbuni etc.) sau unor produse alimentare; beci. ◊ Expr. A ieși (sau a se auzi) ca din (sau dintr-o) pivniță = (despre voce) a ieși (sau a se auzi) de departe sau cu timbrul scăzut, profund, grav. A vorbi ca din pivniță = a vorbi cu timbrul scăzut, profund, grav. [Var.: (înv. și reg.) pímniță s. f.] – Din sl. pivĭnica.
PÍMNIȚĂ s. f. v. pivniță.
PÍVNIȚĂ, pivnițe, s. f. Încăpere sau grup de încăperi subterane, de obicei zidite dedesubtul unei clădiri și destinate depozitării sau păstrării unor materiale (lemne, cărbuni etc.) ori a unor produse alimentare, vinuri etc. beci. Era o casă veche bătrânească, cu pivnițele de cărămidă boltită. CAMIL PETRESCU, O. I 499. Șoimaru își așeză prietinul pe divanul cu saltea moale de lînă și strigă spre Lie să scoată vin din pivniță. SADOVEANU, O. VII 119. Alături cu bordeiul era subt pămînt o pivniță. EMINESCU, N. 20. Cercam vinul dacă-i rece, Pivnița de-i răcoroasă. ALECSANDRI, P. P. 254.- Variantă: pímniță (DELAVRANCEA, S. 125, TEODORESCU, P. P. 679) s. f.
pívniță s. f., g.-d. art. pívniței; pl. pívnițe
pívniță s. f., g.-d. art. pívniței; pl. pívnițe
PÍVNIȚĂ s. beci, (reg.) bașcă, (prin Mold.) hrubă, (Mold. și Bucov.) pohreb, (prin Mold.) zemnic, (înv., în Transilv., Ban. și prin Mold.) podrum. (Ține alimentele la ~.)
pívniță (pívnițe), s. f.1. Subsol. – 2. Beci. – Var. Munt. pimniță. Sl. pivĭnica, din pivo „băutură” (Miklosich, Slaw. Elem., 35; Cihac, II, 260; Conev 83), cf. sb., cr., slov., rus. pivnica, pol. pivnice, mag. pincze. – Der. pivnicer, s. m. (chelar); pivnicerit, s. n. (înv., impozit asupra vinurilor stocate în scopuri comerciale).
PÍVNIȚĂ ~e f. Construcție subterană (aparte sau la subsolul unei clădiri) în care se păstrează unele materiale sau produse alimentare; beci. [G.-D. pivniței] /<sl. pivinica
pimniță f. V. pivniță.
pivniță (pimniță) f. zidire sub pământ unde se ține vin și alte proviziuni. [Slav. PIVNIȚA (din PIVO, băutură)].
pimnicér, pímniță, V. pivn-.
pívniță f., pl. e (vsl. pivĭnica, d. pivo, băutură, vin de fructe, pivati, piti, a bea, bg. sîrb. pivnica, rus. pivnica, pol. piw-; bg. sîrb. rus. pol. pívo, bere, sîrb. și piva; ngr. piva). Becĭ, hrubă, galerie săpată în pămînt de păstrat vin, legume ș. a. – Și pimniță. În Oaș pigniță.
PIVNIȚĂ s. beci, (reg.) bașcă, (prin Mold.) hrubă, (Mold. și Bucov.) pohreb, (prin Mold.) zemnic, (înv., în Transilv., Ban. și prin Mold.) podrum. (Ține alimentele la ~.)
pívniță, pivnițe, (pemniță), s.f. – Peșteră. ♦ (top.) Pivnița lui Pintea, din vf. Pietrosului: „… ruinele unei pivnițe ce a aparținut haiducului. Se spune că aici ar fi îngropat un vițel de aur” (Odobescu, 1973). – Din sl. pivĭnica (< pivo „băutură, vin de fructe”) (Șăineanu, Scriban; Miklosich, Cihac, Conev, cf. DER; DEX, MDA).
pívniță, -e. s.f. – Peșteră. Pivnița lui Pintea, din vf. Pietrosului: „… ruinele unei pivnițe ce a aparținut haiducului. Se spune că aici ar fi îngropat un vițel de aur” (Odobescu 1973). – Din sl. pivĭnica (< pivo „băutură”).

pimniță dex

Intrare: pivniță
pivniță substantiv feminin
pimniță