pílă (píle), s. f. – 1. Rașpă. – 2. Protecție, recomandare. – 3. (Banat) Loc de copii. – Mr. pilă. Sl. pila „ferăstrău” (Miklosich, Slaw. Elem., 35; Cihac, II, 255; Conev 660, cf. bg., sb., cr., ceh., rus. pila. – Der. pili, vb. (a fasona cu pila); pilitură, s. f. (pilit; ceea ce cade de la pilit).