PILÚG, piluge, s. n. (Reg.) Pisălog (1). – Cf. piuă.

PILÚG, piluge, s. n. (Reg.) Pisălog (1). ◊ Expr. (Fam.) A tunde (pe cineva) pilug = a tunde (pe cineva) până la piele. [Var.: chilúg s. n.] – Cf. piuă.

PILÚG, piluge, s. n. (Mold.; și în forma chilug) Unealtă în formă de jul cu cîte o măciulie la fiecare capăt, cu care se pisează în piuliță; pisălog. ◊ Expr. A tunde (pe cineva) pilug = a tunde (pe cineva) pînă la piele. Profesorul a stat lîngă noi pînă ce ne-a tuns chilug. CREANGĂ, O. A. 46. – Variantă: chilúg s. n.

pilúg (reg.) s. n., pl. pilúge

pilúg (instrument) s. n., pl. pilúge

PILÚG s. v. păpădie, picior, proteză.

PILÚG s. 1. v. pisălog. 2. (TEHN.) (reg.) pisălog. (~ la piua de postav.)

PILÚG ~ge n. reg. Unealtă cu care se pisează în piuliță. ◊ A tunde ~ a tunde până la piele. /cf. piuă

pilúg1, pilúgă, adj. (reg.) gol pușcă, sărac.

pilúg2, pilúge, s.n. (reg.) 1. pisălog (de la piua de postav). 2. unealtă casnică de pisat; pisălog, pisălău, pisător, nilog. 3. băț lung, rotund și gros pentru zdrobit boabele, semințele în piuă. 4. băț lung, rotund și gros cu crestături la un capăt, cu care se bate brânza în putinei. 5. picior, proteză de lemn a unui picior. 6. (fam.; în expr.) a tunde pilug = a tunde până la piele.

pilug (chilug) n. Mold. 1. pisălog: cu pilugele se bat grânele în piuă; 2. gol pușcă (v. chilug). [Derivat din pil].

păpădíe f. (turc. papadia, și -tya mușățel, d. ngr. popadĭá, preuteasă, fem. d. papâs, gen. papádos, popă [pappas, papă]; bg. popadiĭka, măselariță. V. popaz și papă 1. Cp. cu străgălie și zărzălie). O plantă erbacee din familia compuselor ale căreĭ frunze se mănîncă ca salată (taráxacum officinále saŭ leóntodon taráxacum). – Se numește și papalúngă (Brașov), pilúg (Trans.) și părăsita găinilor. V. potcapu călugăruluĭ.

pilúg n. Formă lit. suspectă îld. chilug. – În Trans. (m.) „păpădie” (pin aluz. la stilu eĭ după căderea pufului)?

pilug s. v. PĂPĂDIE. PICIOR. PROTEZĂ.

PILUG s. 1. pisălog, (reg.) mai, măiag, nilug, pil, pisălău, pisător, pisoi. (~ cu care se pisează ceva în piuliță.) 2. (TEHN.) (reg.) pisălog. (~ la piua de postav.)