pilduitor definitie

9 definiții pentru pilduitor

PILDUITÓR, -OÁRE, pilduitori, -oare, adj. 1. Care servește sau poate servi drept pildă; exemplar. ♦ Care are caracter moralizator. 2. Grăitor, elocvent, ilustrativ; convingător. [Pr.: -du-i-] – Pildui + suf. -tor.
PILDUITÓR, -OÁRE, pilduitori, -oare, adj. 1. Care servește sau poate servi drept pildă; exemplar. ♦ Care are caracter moralizator. 2. Grăitor, elocvent, ilustrativ; convingător. [Pr.: -du-i-] – Pildui + suf. -tor.
PILDUITÓR, -OÁRE, pilduitori, -oare, adj. 1. Care servește sau poate servi drept pildă; exemplar 2. Cantemir primi astă sfătuire cu o supunere pilduitoare, zicînd prietenului său că prin aceasta i-a dat o dovadă adevărată de prieteșug. NEGRUZZI, S. II 155. 2. Ilustrativ, elocvent, convingător. O dovadă pilduitoare pentru grija partidului și guvernului față de om sînt măsurile luate în vederea asigurării sănătății publice. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 357, 3/2.
pilduitór (înv.) (-du-i-) adj. m., pl. pilduitóri; f. sg. și pl. pilduitoáre
pilduitór adj. m., pl. pilduitóri; f. sg. și pl. pilduitoáre
PILDUITÓR adj. 1. v. ireproșabil. 2. v. convingător.
PILDUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care poate servi drept pildă, drept model demn de urmat; exemplar. Muncă ~oare. 2) Care vorbește de la sine, constituind o dovadă; elocvent. [Sil. -du-i-] /a pildui + suf. ~tor
pilduitór, -oáre adj. Exemplar: curățenie pilduitoare.
PILDUITOR adj. 1. exemplar, impecabil, ireproșabil. (Purtare ~.) 2. concludent, convingător, decisiv, edificator, elocvent, grăitor, hotărîtor, ilustrativ, puternic, serios, solid, tare, temeinic, (rar) probant, vorbitor, (înv.) înduplecător. (Un exemplu ~.)

pilduitor dex

Intrare: pilduitor
pilduitor adjectiv