pilastru definitie

10 definiții pentru pilastru

PILÁSTRU, pilaștri, s. m. Stâlp paralelipipedic prevăzut de obicei cu o bază și cu un capitel, care servește ca element de ornamentație sau de consolidare a unui zid. – Din fr. pilastre, it. pilastro.
PILÁSTRU, pilaștri, s. m. Stâlp paralelipipedic prevăzut de obicei cu o bază și cu un capitel, care servește ca element de ornamentație sau de consolidare a unui zid. – Din fr. pilastre, it. pilastro.
PILÁSTRU, pilaștri, s. m. Stîlp paralelipipedic, servind ca element de ornamentație sau de consolidare a unui zid, cu care face adesea corp comun. Pervazul acesta... este alcătuit de fiecare parte dintr-un pilastru de lemn roșcat de mahon. CAMIL PETRESCU, O. II 409. Fatma stă răzimată de-al tronului pilastru. COȘBUC, P. I 53. Stîlpii rotunji sînt înlocuiți prin pilaștri pătrați. ODOBESCU, S. I 390. ◊ Fig. Se strecurară printre pilaștrii înalți ai fagilor, negri de umezeala ploilor de toamnă. DUMITRIU, N. 184.
pilástru s. m., art. pilástrul; pl. piláștri, art. piláștrii
pilástru s. m., art. pilástrul; pl. piláștri, art. piláștrii
PILÁSTRU s.m. Stâlp (cu secțiune dreptunghiulară) care servește ca ornament sau pentru consolidarea unui zid. [Pl. -ștri. / < fr. pilastre, it. pilastro].
PILÁSTRU s. m. stâlp (cu secțiune dreptunghiulară) folosit ca ornament sau pentru consolidarea unui zid. (< fr. pilastre)
PILÁSTRU ~ștri m. arhit. Element arhitectural în formă de stâlp paralelipipedic, prevăzut cu o bază și cu un capitel, care servește ca element decorativ sau de rezistență. /<fr. pilastre, it. pilastro
pilastru m. stâlp pătrat intrat într’o clădire.
*pilástru m. (fr. pilastre, d. it. pilastro, d. lat. pila, columnă). Stîlp în patru colțurĭ alăturat de un zid. Stîlp, columnă (în general).

pilastru dex

Intrare: pilastru
pilastru substantiv masculin