pihotă definitie

16 definiții pentru pihotă

PÍHOTĂ, pihote, s. f. (Înv. și reg.) (Unitate militară de) infanterie. [Var.: píotă s. f.] – Din pol. piechota, ucr. pihota, rus. pehota.
PÍOTĂ s. f. v. pihotă.
PÍHOTĂ, pihote, s. f. (Înv. și reg.) (Unitate militară de) infanterie. [Var.: píotă s. f.] – Din pol. piechota, ucr. pihota, rus. pehota.
PÍOTĂ s. f. v. pihotă.
PÍHOTĂ, pihote, s. f. (Învechit; și în forma piotă) Pedestrime, infanterie. Un regiment de piotă și-a întina atunci pe cîmp, mai sus de cimitir, corturile, pe miriști. STANCU, D. 405. Fac parte din piotă, nu e vorbă. BASSARABESCU, V. 203. Și piota și gloata își scutură pletele pe grumaji și se duc la încăierare. DELAVRANCEA, O. II 164. – Variantă: píotă (pronunțat pi-o-) s. f.
PÍOTĂ s. f. v. pihotă.
píhotă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. píhotei; pl. píhote
píhotă s. f., pl. píhote
PÍHOTĂ s. v. infanterie.
píhotă (píhote), s. f. – Infanterie. – Var. piotă. Rus., ceh. pechota, pol. piechota (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Cihac, II, 254; Conev 122). Probabil cuvînt identic cu pifă, s. f. (infanterie), der. pifan, s. m. (infanterist), cu schimbarea lui h › f, ca vîrf, praf etc. (după Iordan, BF, IV, 188, din pif, interj. care imită zgomotul de împușcătură). – Der. pi(h)otaș, s. m. (infanterist).
píhotă, píhote, s.f. (înv. și reg.) 1. unitate militară de infanterie; pedestrime. 2. (reg.) armată. 3. (reg.) adunătură, mulțime mare de oameni.
píotă, píote, s.f. (înv.) corabie ușoară, lungă și îngustă, cu rame sau cu pânze.
pihotă f. Mold. pedestrime (învechit). [Rus. PĬEHOTA].
píhotă, V. piotă.
píotă f., pl. e (maĭ vechĭ pihotă, d. vsl. bg. pĭehota, rus. pĭehóta, rut. pihóta, pol. pĭechota. Cp. cu liotă). Azĭ. Iron. Pifă, pedestrime, infanterie.
pihotă s. v. INFANTERIE.

pihotă dex

Intrare: pihotă
pihotă substantiv feminin
piotă