piguli definitie

10 definiții pentru piguli

PIGULÍ, pigulesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. (Despre păsări) A ciuguli. 2. A lua câte puțin (dintr-un aliment). ♦ A lucra cu migală la ceva; a migăli. ♦ Fig. A fura sau a înșela cu încetul, pe nesimțite. – Et. nec.
PIGULÍ, pigulesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. (Despre păsări) A ciuguli. 2. A lua câte puțin (dintr-un aliment). ♦ A lucra cu migală la ceva; a migăli. ♦ Fig. A fura sau a înșela cu încetul, pe nesimțite. – Et. nec.
PIGULÍ, pigulesc, vb. IV. Tranz. 1. (Folosit și absolut; despre păsări) A ciuguli. 2. Fig. A jefui pe cineva pe încetul, luîndu-i tot avutul cîte puțin, pe nesimțite. Blăstămatul o pigulise [pe femeie] de și cămașa i-ar fi luat-o. POPOVICI-BĂNĂȚEANU, la TDRG.
pigulí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pigulésc, imperf. 3 sg. piguleá; conj. prez. 3 să piguleáscă
pigulí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pigulésc, imperf. 3 sg. piguleá; conj. prez. 3 sg. și pl. piguleáscă
PIGULÍ vb. v. ciuguli, ciupi, migăli, plivi.
A PIGULÍ ~ésc tranz. pop. 1) (boabe, fărâme etc.) A mânca apucând (cu mâna, cu gura, cu ciocul) în cantități mici; a ciuguli; a ciupi. 2) A fura puțin câte puțin (pe nesimțite). /Orig. nec.
pigulì v. 1. a ciuguli, vorbind de păsări; 2. fig. a migăi. [Tras din pic (cf. ciuguli, din cioc)].
pigulésc v. tr. (imit. înrudit cu pic și cĭugulesc). Vest. Cĭugulesc. Cĭupesc (curăț de parale): l-a pigulit la stos.
piguli vb. v. CIUGULI. CIUPI. MIGĂLI. PLIVI.

piguli dex

Intrare: piguli
piguli verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a