pigmenta definitie

9 definiții pentru pigmenta

PIGMENTÁ, pigmentez, vb. I. 1. Refl. (Despre celule, țesuturi, părți ale plantelor și ale animalelor) A se colora prin pigmenți (1) care se formează prin acțiunea soarelui, în urma unor tulburări funcționale etc. 2. Tranz. A colora cu pigmenți (2) fibre textile, țesături etc. – Din fr. pigmenter.
PIGMENTÁ, pigmentez, vb. I. 1. Refl. (Despre celule, țesuturi, părți ale plantelor și ale animalelor) A se colora prin pigmenți (1) care se formează prin acțiunea soarelui, în urma unor tulburări funcționale etc. 2. Tranz. A colora cu pigmenți (2) fibre textile, țesături etc. – Din fr. pigmenter.
PIGMENTÁ, pigmentez, vb. I. Refl. (Mai ales despre piele) A se colora din cauza pigmenților formați sub acțiunea soarelui sau ca urmare a unor tulburări patologice.
pigmentá (a ~) vb., ind. prez. 3 pigmenteáză
pigmentá vb., ind. prez. 1 sg. pigmentéz, 3 sg. și pl. pigmenteáză
PIGMENTÁ vb. I. refl. 1. (Despre piele, țesuturi) A se colora datorită pigmenților care se formează prin acțiunea soarelui, a unor tulburări etc. 2. tr. (Fig.) A tinctura; a condimenta. [< fr. pigmenter].
PIGMENTÁ vb. I. refl. (despre piele, țesuturi) a se colora datorită pigmenților ce se formează prin acțiunea soarelui, a unor tulburări etc. II. tr. (fig.) a tinctura. (< fr. pigmenter)
A PIGMENTÁ ~éz tranz. (fibre textile, țesături etc.) A colora cu pigmenți. /<fr. pigmenter
A SE PIGMENTÁ mă ~éz intranz. (mai ales despre piele) A se colora într-un anumit fel sub influența pigmenților. /<fr. pigmenter

pigmenta dex

Intrare: pigmenta
pigmenta verb grupa I conjugarea a II-a