piftie definitie

14 definiții pentru piftie

PIFTÍE, piftii, s. f. Mâncare preparată din carne, oase și cartilaje (de porc), fierte timp îndelungat într-o zeamă (cu usturoi), care, după răcire, se încheagă și devine gelatinoasă; răcituri. ◊ Expr. (Fam.) A face (pe cineva) piftie = a bate foarte tare (pe cineva). – Din bg. pihtija, ngr. pihti.
PIFTÍE, piftii, s. f. Mâncare preparată din carne, oase și cartilaje (de porc), fierte timp îndelungat într-o zeamă (cu usturoi), care, după răcire, se încheagă și devine gelatinoasă; răcituri. ◊ Expr. (Fam.) A face (pe cineva) piftie = a bate foarte tare (pe cineva). – Din bg. pihtija, ngr. pihti.
PIFTÍE, piftii, s. f. 1. Mîncare preparată din carne, oase și cartilaje, fierte timp îndelungat în zeamă și care după răcire se încheagă devenind gelatinoasă; (Mold.) răcituri. V. aspic. (Adesea în comparații) Ar fi trebuit niște furci de pătul... ca să poți să înfigi un gard în așa pămînt moale ca piftia. GALACTION, O. I 296. Ar fi dorit să meargă... măcar pînă vor da de locurile acelea unde pămîntul este ca piftia. ISPIRESCU, L. 381. ◊ Expr. (Familiar) A face (pe cineva) piftie = a zdrobi (pe cineva) în bătaie. Voi ce stați cu căciulile în cap...? Jos căciulile, că vă fac piftie. MIRONESCU, S. A. 115. 2. (Chim.) Sistem dispers, coloidal, ale cărui proprietăți fizice se apropie de proprietățile sistemelor solide, avînd elasticitate la întindere și torsiune; gel.
piftíe s. f., art. piftía, g.-d. art. piftíei; pl. piftíi, art. piftíile
piftíe s. f., art. piftía, g.-d. art. piftíei; pl. piftíi, art. piftíile
PIFTÍE s. răcituri (pl.), (reg.) aituri (pl.), cotoroage (pl.), înghețătură, piciorong, pistoseli (pl.), răsol, reci (pl.), străgheață, (Mold.) plachie, (Olt. și Ban.) tremurici (pl.). (~ de porc.)
PIFTÍE s. v. gel.
piftíe (piftíi), s. f. – Gelatină de carne, răcituri. – Var. Banat piftui. Ngr. πηχτή, din ngr. πηϰτή „gelatină” (Cihac, II, 686), cf. tc. pihti, bg. pihtija, sb. pitija. După Lokotsch 1670 din per. pühti „gelatină” care pare să fie același cuvînt.
PIFTÍE ~i f. Fel de mâncare rece, pregătită din carne de pasăre, picioare sau cap de porc ori de vită, fierte timp îndelungat la foc mic într-o zeamă condimentată, care se încheagă după răcire. ◊ A face ~ (pe cineva) a bate foarte tare pe cineva. /<bulg. pihtija, ngr. pihtí
piftie f. 1. răcitură din picioare de vițel: moale ca piftia; 2. fig. ceva moale (om, lucru). [Gr. mod.].
piftíe f. (ngr. pikti, pop. pihti, piftie, d. piktós [vgr. pektós], închegat [V. împing], de unde și pers. pihti, turc. pyhty, puhti, bg. pihtiĭa, sîrb. piktije). Munt. Răciturĭ, gelatină de carne. – În Cov. și píftie (pop. chíftĭe). V. cotoroage, chistosele, rasol, condrină.
piftie s. v. GEL.
PIFTIE s. răcituri (pl.), (reg.) aituri (pl.), cotoroage (pl.), înghețătură, piciorong, pistoseli (pl.), răsol, reci (pl.), străgheață, (Mold.) plachie, (Olt. și Ban.) tremurici (pl.). (~ de porc.)
a face (pe cineva) piftie expr. a bate (pe cineva) foarte tare.

piftie dex

Intrare: piftie
piftie substantiv feminin