pieziș definitie

14 definiții pentru pieziș

PIEZÍȘ, -Ă, pieziși, -e, adj., adv. 1. (Care este) aplecat într-o parte, oblic, diagonal; p. ext. strâmb. ◊ Expr. A zâmbi pieziș = a zâmbi din colțul gurii cu ironie, cu răutate, cu amărăciune. 2. (Care se află) în sau cu pantă (foarte) repede. 3. Fig. (Care este, se face etc.) ocolit, indirect; p. ext. (care are loc) (pe) ascuns, (pe) furiș, tainic. 4. (În legătură cu verbe ca „a privi”, „a se uita” etc. sau cu substantive ca „privire”, „ochi”) (Care este, se face etc.) lateral, dintr-o sau într-o parte; (care este) sașiu, cruciș; fig. (în mod) bănuitor, iscoditor. – Piez2 + suf. -iș.
PIEZÍȘ, -Ă, pieziși, -e, adj., adv. 1. (Care este) aplecat într-o parte, oblic, diagonal; p. ext. strâmb. ◊ Expr. A zâmbi pieziș = a zâmbi din colțul gurii cu ironie, cu răutate, cu amărăciune. 2. (Care se află) în sau cu pantă (foarte) repede. 3. Fig. (Care este, se face etc.) ocolit, indirect; p. ext. (care are loc) (pe) ascuns, (pe) furiș, tainic. 4. (În legătură cu verbe ca „a privi”, „a se uita” etc. sau cu substantive ca „privire”, „ochi”) (Care este, se face etc.) lateral, dintr-o sau într-o parte; (care este) sașiu, cruciș; fig. (în mod) bănuitor, iscoditor. – Piez2 + suf. -iș.
PIEZÍȘ, -Ă, pieziși, -e, adj. 1. Aplecat într-o parte, oblic, strîmb. Soarele era sus pe cer, dincolo de amiază, și scăpa din cînd în cînd prin găurile norilor cîte un stîlp pieziș și străveziu de lumină. DUMITRIU, N. 94. În soarele pieziș scînteiau arme de fier și alămurile șelelor. SADOVEANU, O. VII 24. ◊ (Adverbial) Lumina se strecura pieziș prin ramuri verzi. SADOVEANU, O. IV 78. Mă prind cu mîna dreaptă de iarbă, înfig călcîile pieziș și tot ajung sus. CAMIL PETRESCU, U. N. 404. 2. (Despre un teren) Abrupt, înclinat, prăpăstios. Malul cobora pieziș ca o stîncă. REBREANU, R. I 70. Dealul pe care i l-a arătat baba copilei era foarte înalt și pieziș. MARIAN, O. I 150. 2. (Despre priviri, p. ext. despre ochi) Lăturalnic; p. ext. bănuitor, iscoditor, dușmănos. Guju și Oproiu aruncau cîte o privire piezișă spre Buciu, care mergea înaintea lor cu capul plecat. MIHALE, O. 175. Femeia aruncă o privire piezișă bărbatului. C. PETRESCU, C. V. 10. Te privește cu-un ochi pieziș. NEGRUZZI, S. III 461. ◊ (Adverbial) Baba se uită pieziș la moșneag. SADOVEANU, O. III 575. Spre sfîrșitul actului nu mai îndrăznea să-și întoarcă decît pieziș privirea. CAMIL PETRESCU, N. 4. (Fig.) În față, pieziș, prin sticla albastră, îl privea discul enorm, speriat și curios al lunii. REBREANU, R. I 227.
piezíș adj. m., pl. piezíși; f. piezíșă, art. piezíșa, pl. piezíșe
piezíș adj. m., pl. piezíși; f. sg. piezíșă, pl. piezíșe
PIEZÍȘ adj. v. dușmănos, neprietenesc, neprietenos, ostil, potrivnic.
PIEZÍȘ adj., adv. 1. adj. v. înclinat. 2. adv. oblic, (pop.) ponciș, (reg.) șoldiș, (Transilv. și Ban.) cordiș, (Olt. și Munt.) păliș. (Panta coboară ~.) 3. adj. v. abrupt. 4. adv. v. transversal. 5. adj., adv. v. diagonal. 6. adj., adv. cruciș, oblic. (Orientare ~ a unor linii.) 7. adj. v. sașiu. 8. adv. v. sașiu. 9. adj., adv. bănuitor, iscoditor. (Privire ~; privește ~.)
PIEZÍȘ adv. v. chiondorâș, chiorâș, cruciș, încrucișat, sașiu, strâmb.
PIEZÍȘ ~ă (~i, ~e) și adverbial 1) Care se efectuează sau se află sub un unghi față de orizontală; costiș; oblic. Perete ~. 2) (despre terenuri) Care este situat în pantă. 3) Care este sau se face lăturalnic. 4) (despre privire, ochi) Care este orientat cruciș; sașiu. 5) fig. (despre privire) Care caută să observe ceva ascuns; iscoditor; bănuitor. /piez + suf. ~iș
pieziș adv. 1. oblic; 2. fig. pe de lături. [V. piez].
pĭezíș, -ă adj. (d. pĭez). Vest. Oblic. Adv. În mod oblic. – În est peziș.
pieziș adj. v. DUȘMĂNOS. NEPRIETENESC. NEPRIETENOS. OSTIL. POTRIVNIC.
pieziș adv. v. CHIONDORÎȘ. CHIORÎȘ. CRUCIȘ. ÎNCRUCIȘAT. SAȘIU. STRÎMB.
PIEZIȘ adj., adv. 1. adj. aplecat, înclinat, oblic, plecat, povîrnit, (rar) teșos, (reg.) ponciș, pravălat, prăvălatic. (Coasta ~ a dealului.) 2. adv. oblic, (pop.) ponciș, (reg.) șoldiș, (Transilv. și Ban.) cordiș, (Olt. și Munt.) păliș. (Panta coboară ~.) 3. adj. abrupt, drept, perpendicular, pieptiș, prăpăstios, priporos. rîpos, vertical, (rar) prăpăstuit, priporît, oblu, (reg.) ponciș, prăvălat, prăvălatic, rîpit, ripuros, țărrnuros, (prin Transilv.) priporiu, (prin Bucov.) pripos, (înv.) măluros, străminos. (Peretele ~ al muntelui.) 4. adv. curmeziș, oblic, transversal. (Taie ~ suprafața obiectului.) 5. adj., adv. diagonal, înclinat, oblic, (înv.) piezișat. (Linie ~.) 6. adj., adv. cruciș, oblic. (Orientare ~ a unor linii.) 7. adj. chiorîș, cruciș, încrucișat, sașiu, strabic, (pop.) șpanchiu, zbanghiu, (reg.) bazaochi, ceacîr, ceur, chior, honchiu, ponciș, (prin Transilv.) chiomb. (Ochi ~; privire ~.) 8. adj., adv. bănuitor, iscoditor. (Privire ~; privește ~.)

pieziș dex

Intrare: pieziș
pieziș adjectiv