pietriș definitie

11 definiții pentru pietriș

PIETRÍȘ, pietrișuri, s. n. 1. Rocă sedimentară detritică necimentată constituită din diferite fragmente de roci și de minerale rotunjite, cu dimensiunile cuprinse între 2 mm și circa 70 mm, care se formează pe litoral, în albiile apelor curgătoare, în regiunile ocupate de ghețari etc. 2. Pietriș (1) mai mărunt provenit din albiile râurilor, din cariere sau din piatră sfărâmată, folosit ca agregat în prepararea betoanelor, ca material de pietruire a drumurilor etc. 3. (Înv. și pop.) Pământ pietros sau nisipos, neproductiv, sterp. – Piatră + suf. -iș.[1]
PIETRÍȘ, pietrișuri, s. n. 1. Rocă sedimentară detritică necimentată constituită din diferite fragmente de roci și de minerale rotunjite, cu dimensiunile cuprinse între 2 mm și circa 70 mm, care se formează pe litoral, în albiile apelor curgătoare, în regiunile ocupate de ghețari etc. 2. Pietriș (1) mai mărunt provenit din albiile râurilor, din cariere sau din piatră sfărâmată, folosit ca agregat în prepararea betoanelor, ca material de pietruire a drumurilor etc. 3. (Înv. și pop.) Pământ pietros sau nisipos, neproductiv, sterp. – Piatră + suf. -iș.
PIETRÍȘ, pietrișuri, s. n. (Cu sens colectiv) 1. Rocă mobilă constituită din fragmente rotunjite de alte roci; se formează pe litoralul mării, în albiile apelor curgătoare, în regiunile ocupate de ghețari etc. Pe-aici au trecut odată puhoaie. Acum, alb în soare, sclipește pietrișul, Iar Crișul în matca lui leneș se-ntinde, se-ndoaie. BENIUC, V. 99. Drumul... apucă d-a lungul printr-o vale largă, prin care curge, pe o îngustă matcă așternută cu pietriș gros, pîrîul numit Otăsăul. ODOBESCU, S. A. 160. 2. Material pietros avînd granule de formă rotunjită, provenit din albiile rîurilor sau din piatră sfărîmată, folosit ca agregat la prepararea betoanelor, ca materialde pietruire a drumurilor, ca material de umplutură etc. Luneca din cînd în cînd prin mîzgă; dar altfel calea era curată căci pietrișul și năsipul sorbiseră zloata. SADOVEANU, B. 34. Pe pietrișul roșu-n parc zboară pîlcuri frunze roșii. ARGHEZI, V. 34. [Șoseaua își] destinde așternutul său gronțuros de pietriș gălbui peste țarine și livezi. ODOBESCU, S. I 376. 3. Pămînt pietros sau nisipos, neproductiv, sterp. Locurile rele sînt pămînturile nisipoase și se numesc nisipuri sau pietrișuri ori dealuri goale, dacă sînt pe dealuri. PAMFILE, A. R. 18. Născură din pietriș sterp din arșița zilei și din uscăciunea nopții, flori cu frunze galbene. EMINESCU, N. 28.
pietríș (pie-triș) s. n., pl. pietríșuri
pietríș s. n. (sil. -triș), pl. pietríșuri
PIETRÍȘ s. prund, prundiș, (reg.) prundar, (Ban.) pesac, (Maram. și Transilv.) pisoc, (Transilv., Ban. și Bucov.) șoatăr. (~ din albia unui râu.)
PIETRÍȘ ~uri n. 1) Rocă sedimentară alcătuită din fragmente rotunjite de roci sau de minerale, care se formează, mai ales, în albiile râurilor sau pe litoral. 2) Pământ neproductiv, acoperit cu astfel de rocă. /piatră + suf. ~iș
pietriș n. 1. grămădire de pietricele pe albiile râurilor sau pe coastele dealurilor; 2. nisip amestecat cu pietricele ce servă la construcțiuni.
pe- (est) și pĭetríș (vest) n., pl. urĭ (d. peatră). Petricele aduse de apă și depuse pe malurĭ (prund) saŭ sfărmăturĭ de peatră întrebuințate la șosele, căĭ ferate ș. a.
PIETRIȘ s. prund, prundiș, (reg.) prundar, (Ban.) pesac, (Maram. și Transilv.) pisoc, (Transilv., Ban. și Bucov.) șoatăr. (~ din albia unui rîu.)
pietriș, (engl.= pebble) dep. sedimentar neconsolidat, cu textură psefitică, alcătuit din fragmente de roci cu dimensiuni cuprinse între 2 și 50 mm și cu grad bun de rulare. P. intră în alcătuirea aluviunilor act., morenelor, unor cordoane litorale și, mai rar, se întâlnesc în dep. vechi. Prin cimentare dau conglomerate.

pietriș dex

Intrare: pietriș
pietriș substantiv neutru
  • silabisire: pie-triș