PIETRÁR, pietrari, s. m. 1. Muncitor calificat care prelucrează piatra (pentru construcții); cioplitor în piatră. ♦ (Înv.) Sculptor. ♦ Muncitor care pietruiește drumul. ♦ (Reg.) Zidar. 2. Pește teleostean răpitor, cu corpul în formă de fus, de culoare galbenă pe aripioare și brună spre coadă, care trăiește în apele dulci, adânci, cu fundul pietros și nisipos (Aspro zingel). 3. (Ornit.) Pietroșel sur. – Piatră + suf. -ar.

PIETRÁR, pietrari, s. m. 1. Muncitor calificat care prelucrează piatra (pentru construcții); cioplitor în piatră. ♦ (Înv.) Sculptor. ♦ Muncitor care pietruiește drumul. ♦ (Reg.) Zidar. 2. Pește răpitor cu corpul în formă de fus, de culoare galbenă pe aripioare și brună spre coadă, care trăiește în apele dulci adânci cu fundul pietros sau nisipos (Aspro zingel). 3. (Ornit.) Pietroșel sur. – Piatră + suf. -ar.

PIETRÁR1, pietrari, s. m. 1. Muncitor calificat care prelucrează piatra pentru construcții; cioplitor de piatră. ♦ (Rar) Muncitor care pietruiește drumul; pavagiu. Numai pe o ulicioară lăturalnică mici semne de viață; pietrarii care dregeau pavajul. BASSARABESCU, V. 106. 2. (Mold.) Zidar. De ce-s așa de albi oamenii aceștia, tată, întrebă băietul. – îs pietrari, drăguță, care fac case. CONPEMPORANUL, III 659. 3.(Învechit) Sculptor. Legiuni de zugravi și de pietrari erau osîndiți ca să aștearnă pe ziduri, pentru încremenirea viitorimii, toate acele nemărginite epopee vînătorești. ODOBESCU, S. III 80. 4. Pește cu corpul în formă de fus, de culoare galbenă-brună, care trăiește mai ales în Dunăre în locuri adînci unde fundul e pietros sau nisipos (Aspro Zingel); pește-de-piatră, fus. 5. (Ornit.) Pietroșel.

PIETRÁR2, pietrare, s. n. (Regional) Soclu de piatră pe care e clădit cuptorul de pîine.

PIETRÁR1, pietrare, s. n. (Reg.) Soclu de piatră pe care este clădit cuptorul de pâine. – Din piatră + suf. -ar.

pietrár (pie-trar) s. m., pl. pietrári

pietrár s. m. (sil. -trar), pl. pietrári

PIETRÁR s. I. 1. (reg.) cioplitor. (~ la o carieră de marmură.) 2. pavagiu, pavator. (E ~ de profesie.) II. 1. (ORNIT.; Oenanthe oenanthe oenanthe) (rar) pietroșel-sur, (reg.) codalbiță, pietroaică-sură. 2. (IHT.; Aspro zingel) fusar mare, (reg.) fus, râp, sulă, pește-de-piatră, peștele-țiganului.

PIETRÁR s. v. pescar, pescărel, pescăruș, pietroșel, porcușor, prundăraș, sobar, zidar.

PIETRÁR1 ~i m. 1) Muncitor specializat în prelucrarea pietrei. 2) Muncitor specializat în lucrările de construcții din piatră; zidar. /piatră + suf. ~ar

PIETRÁR2 ~i m. Pește dulcicol de talie medie, cu corp fusiform, întâlnit în apele adânci și cu fund pietros; pește-de-piatră. /piatră + suf. ~ar

pietrar m. 1. cel ce pardosește cu piatră; 2. pește cu capul în formă de fus și cu carnea foarte gustoasă (Aspro zingel): acest pește trăiește în Dunăre, la locuri adânci, cu fundul pietros și nisipos.

petrár (est) și pĭetrár (vest) m. Zidar (Mold.). Lucrător pe pavaje. Un fel de peștișor numit și sulă, foarte asemenea cu fusaru (aspro zingel). Petrean.

pietrar s. v. PESCAR. PESCĂREL. PESCĂRUȘ. PIETROȘEL. PORCUȘOR. PRUNDĂRAȘ. SOBAR. ZIDAR.

PIETRAR s. I. 1. (reg.) cioplitor. (~ la o carieră de marmură.) 2. pavagiu, pavator. (E ~ de profesie.) II. 1. (ORNIT.; Oenanthe oenanthe oenanthe) (rar) pietroșel-sur, (reg.) codalbiță, pietroaică-sură. 2. (IHT.; Aspro zingel) fusar mare, (reg.) fus, rîp, sulă, pește-de-piatră, peștele-țiganului.