pieton definitie

12 definiții pentru pieton

PIETÓN, pietoni, s. m. Persoană care umblă pe jos pe o arteră (cu trotuare) străbătută de vehicule. [Pr.: pi-e-] – Din fr. piéton.
PIETÓN, pietoni, s. m. Persoană care umblă pe jos pe o arteră (cu trotuare) străbătută de vehicule. [Pr.: pi-e-] – Din fr. piéton.
PIETÓN, pietoni, s. m. Persoană care umblă pe jos; trecător. Intențiunea noastră este să sustragi pietonul din gîndurile lui și să ne privească vitrina, SAHIA, N. 102. Pietonii de pe trotuare profită spre a-și aprinde țigările. CARAGIALE, O. III 148. – Pronunțat: pi-e-.
pietón (pi-e-) s. m., pl. pietóni
pietón s. m. (sil. pi-e-), pl. pietóni
PIETÓN s. trecător, (înv.) pedestru. (Erau puțini ~ pe stradă la ora aceea.)
PIETÓN s.m. Persoană care umblă pe jos; trecător. [Pron. pi-e-. / < fr. piéton].
PIETÓN s. m. persoană care circulă pe jos; trecător. (< fr. piéton)
PIETÓN ~i m. Persoană care merge pe jos pe o arteră de circulație cu trotuare. [Sil. pi-e-] /<fr. piéton
pedestráș m. (d. pedestru). Soldat pedestru, infanterist. – Vechĭ și „pieton”.
*pietón m. (fr. piéton [2 silabe], d. pied, picĭor. V. pedestru, pion). Pedestru, care merge pe jos: o trăsură a călcat un pieton.
PIETON s. trecător, (înv.) pedestru. (Erau puțini ~ pe stradă la ora aceea.)

pieton dex

Intrare: pieton
pieton substantiv masculin
  • silabisire: pi-e-